- Ești toamna mea desculță cu mersul alogen
Și pasul tău m-atinge pe suflet erogen,
Simt fluturi cum dansează pe piept, în abdomen,
Și mă întreb ce fructe ascunzi în sutien.
Nu-ți scriu mai multe, astăzi, rămân la un catren
Că pana delirează într-un limbaj obscen,
Când mă gândesc la forme, al trupului desen
Aprinde peste noapte un foc în duoden.
Mai bine tac, secretul ascuns e sub joben
Și stau să vină iarna să urc în primul tren,
Din gară pân' la tine să mă aduc-un ren
Și-am să-ți colind, iubito, obraznic și monden.
- Alunecă pe frunze o boabă de absint
Şi buzele-o sărută. N-am învăţat să mint,
Nu pot uita că pielea stropită cu argint
Păstrează încă urma promisului alint.
Trec anotimpuri calde şi altele revin,
Podgoriile-s pline de aur şi rubin,
Noi stăm culcaţi pe blănuri la un pahar cu vin,
Săruturile tale, anafură şi chin,
Mă pedepsesc să umblu pe jar dogoritor
Desculţă, despletită, bolnavă de amor,
Un animal de pradă, tăcut, seducător,
Îmi devorează trupul şi totuşi îl ador.
vezi mai multe poezii de: nutzu
Detalii poezie:
Distribuie pe: