Sărută-mă prin ceața-ngălbenită

vineri, 23 august 2024

Focul mov e tot mai gol și tot mai rar,
Mi-ai pus pe buze flacăra pornirii
Să vindem zăcămintele iubirii,
Și să fugim în doi pe-un armăsar.

Să nu îmi pari zgărcit în dăruire,
Să nu-ți văd ochii plini de tot trecutul,
Mă-dulmecă eternă cu sărutul,
Ce ți l-am pus pe buzele de mire.

Sărută-mă prin ceața-ngălbenită,
Sărută-mă cu toate câte sunt...
Norocul nostru geme sub pământ.
Ca raza unei strofe părăsită.

Dar vino-mi când e ceru-nzăpezit,
Când morțile sunt duse la culcare,
Ești trist mereu, dar uneori îmi pare,
Că din tristețea lumii te-ai ivit.

Misterios de rece-mi ești de-o vreme,
Vezi tu!... purtăm o singură povară,
Din chinurile timpului ce zboară.
Se naște și tentația de a geme.

Și plâng discret, amarnic, neiubită,
Ca pomii prinși în fălci de umbre mici
Doar umbrele-ți mai bântuie pe-aici,
Rămân cu bezna-n mine, nerostită...

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.