Grădina Tainei VIII(2) - Şabestari

PILDUIRI 2

Splendoarea cea divină, părând nepăsătoare,
dintr-altă lume vine, ce n-are-asemănare.

Nălţatu-şi-a pe-a noastră cetate al ei steag,
şi rânduiala lumii o schimbă-n vălmăşag.

Ba călăreşte calul regesc al cumpătării,
ba îşi roteşte spada-ascuţită a mustrării.

Numită-i frumuseţe, de-apare în fiinţă.
Ivită în vorbire, numită-i elocinţă.

Şi regii, ca şi sfinţii, dervişii ori profeţii,
cu toţii se închină în faţa frumuseţii.

Divină-i frumuseţea ce duhul ni-l răpeşte:
părtaş nu are Domnul în tot ce-nfăptuieşte.

Ce-i partea care este decât totul mai mare?
Şi către acea parte, ce cale duce oare?


RĂSPUNS

Vezi, partea-ntrecând totu-i Suprema Existenţă,
iar totu-i existentul: a lumii-ntregi prezenţă.

În chip multiplu totul ne-apare în afară.
Unicitatea se află-n adâncu-i, drept comoară.

Prin multiplicitate — existentul se vădeşte.
Unicitatea-i partea ce-n sine-o tăinuieşte.

Dar totul existenţă adevărată n-are.
El pentru Existenţa Supremă e-o-ntâmplare.

De totul se vădeşte multiplu în afară,
mai mic e decât partea, cu ea de se măsoară.

Nu poate existentul să fie mai presus.
Supremei existenţe îi e de fapt supus.

Unică şi multiplă-acest tot viaţa şi-o are,
căci doar în chip multiplu Unicitatea-apare.

Se trece existentul, căci e-o-alcătuire.
Ce-i trecător se-ndreaptă spre propria-i pieire.

Cum acest tot e lumea, în fiecare clipă,
în largul nefiinţei ea se cufundă-n pripă.

Apoi o altă lume Işi ia din nou avânt,
şi-n fiecare alt cer şi alt pământ.

Un lucru doar o clipă de viaţă-n fapt cunoaşte,
căci în aceeaşi clipă el moare şi se naşte.

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Şabestari








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.