Tema săptămânii - Respir parfumul dimineţii

Rondelul unui parfum

În orice zi, când mijesc zorii
Respir... parfumul dimineţii

*filigran în bobul de rouă*

Respir parfumul dimineţii, cu nesaţ,
Minţindu-mă că încă eşti cu mine,
Deşi iubirea noastră-i amintire
Pe care nu ştiu de mai dai vreun sfanţ.

pe stradă la muncă sau acasă sub duş
peste tot acolo unde mizeria se
ascunde în golurile din viaţă
mă urmăreşte o amorţeală

De-aș fi putut cânta luminii luna

Dansând în ploaie, veselă, mereu

Respir parfumul dimineţii
Cum o pot face doar poeţii
Şi mă îmbăt de-a lui dulceaţă
Ce-n zorii zilei mă răsfaţă.

Rondelul Dimineţii

Când roua picură din flori
Respiri parfumul dimineţii

În zori de zi, când boabele de rouă
Se joacă printre firele de iarbă,
Întind cu drag palmele amândouă
(Ce se răsfață-n frunze de rubarbă

Respir parfumul dimineții

Aș vrea să văd o stea în depărtare
atunci când luna-i limpede-n izvor,

RESPIR PARFUMUL DIMINEŢII

Citesc cu drag ce scriu poeţii
Când pun în vers trăiri intense

deşi ştiu că viaţa începe de aici şi
se agită să iasă ca lumina din
felinarele uitate-n ferestre
toamna

În zorii prinși de-nțepenire
S-aude că, înmugurită,
O simfonie de trezire
E pentru Soare pregătită.

Respir parfumul dimineţii...
Pornesc la drum precum drumeţii:
Cu încălţări de gânduri bune
Şi un rucsac plin de minune!

Într-o noapte tăcută
Priveam lumea mută,
Prin ferestre opace,
Văd monstrul cum tace...