Reîntoarcere

Autor:Cornelia Cristea


Adăugat de: Cornelia Cristea

miercuri, 12 iunie 2024

Pe naltele-mi cuvinte,
Se-aștern nămeți de argint;
Pe deget îmi stă un fluture
Ce parcă ar vrea să zboare
La tine c-o scrisoare
-Poveste de odinioară,
Să-ți spună despre mine
Că m-am reîntors la tine.
Din toți acei copaci înalți
Ce zborul mi-l aflară,
Tot negrul tău venin l-ador,
Tot ochii tăi albaștri îi strig,
Tot fruntea ta ca o fiară
Și vorba ta tăcută o cânt
Și gura ta vioară...
Parfumul tău îmi fuse răsuflare
Și-atunci când te-am văzut
Ținând femei în brațe;
Căci din privirea ta cumva
Mâhniri curgeau ca ape
În ochii celor ce pot vedea
Că zâmbetul nici el viu nu era
Ci tras de colțuri de obraji.
Vineri am să vin la tine
Să bat cu speranța-n porți
Poate îți va fi rușine
Să-mi fii iar pironul înfipt în cruci.
Vedea-vei vântul cum va sta
Proptit în câte-o cheie
Până când tristă tristețea mea
Va învârti-o în yală.


vezi mai multe poezii de: Cornelia Cristea


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Dragoste
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.