Rȃul

vineri, 30 octombrie 2015

Am fost un rȃu
ce cu dor
a curs,
peste pietre,
peste dealuri,
și vocea noastrã
linã și albastrã
ȋn codrii,
ce-i lãsam ȋn urmã,
și acum
cu ecou,
rãsunã.
Și am gustat
primãveri,
și ȋn parfum de flori
ne-am ȋmbãtat,
am fugit de ploi
și de ȋngheț
ne-am apãrat.
Am strãbãtut
o cale,
fãrã sã privim ȋnapoi.
Am fost un rȃu
dar am fost doi.
Apoi
a venit o zi,
și terenul s-a schimbat,
era plin de bolovani,
noroi
și nisip denivelat.
Am fugit
țindu-ne de mȃnã,
pȃnã cȃnd
o noapte
ȋntre noi
s-a cuibãrit,
și tu ai cotit la dreapta
iar eu te-am
rãtãcit.
Și acum curgem
pe drumuri diferite,
tu cu stropi din
mine,
eu cu pãrți din
tine,
independenți,
pãduri strãbatem,
orașe lãsãm
ȋn amintire
și fãrã sã știm
ne depãrtãm
mereu.
Atingerea ta
se spalã ȋn ploi,
a mea ȋn zãpadã
stã uitatã.
Și n-avem forța
de a ne-ntoarce,
cãci oceanul
ne cheamã
acasã.
Dar acolo,
poate,
printre valuri,
o parte din mine
fericitã,
o parte din tine
va regãsi.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: