Proza II - tiberiuvizitiu

Iubindu-te pe tine, am dat foc minții mele cu nerușinarea unui poet avangardist. Mereu te-am urît, fiindcă mai apoi să te ador în versul meu și în proza mea, ca să te transcriu din lumea asta a noastră irecuperabil de rea, în lumea asta a mea, mai bună, exact așa cum ești tu: vie, plină de viață, frumoasă, adevărată.
Mai am de scris încă un capitol, iar tu, nu te mai schimbi odată! tot la fel de atrăgătoare rămâi, tot la fel de simpatică, tot la fel de plină de viață.
Ah, ce minunată ești, irealo!


Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.