Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CXIII

Să veniţi la mine-n Vlaşca,
în Vlaşca cu magii reale;
dragii mei, e-atâta soare
și minuni sentimentale!

Ți-am spus că te iubesc și ți-am dat drumul,
În înălțimi să zbori către un alt necunoscut
Și am păstrat din umbra ta parfumul
Și spinii trandafirului din inimi petrecut.

Mi-atinge-amurgul lacrima din vis,
S-au ofilit salcâmii pe sub gene,
Iar gândul meu un ciob de paradis,
O iarnă grea prin sufletu-mi se-așterne.

Păduri veștejite și ape-înnegrite
Copaci negri și râuri de sânge
Cărări neumblate ce-s reci și pustii
Duhoarea mortii năpădește vâzduhul

“Am văzut o vietate
……………..căutând printre gunoaie
Vietatea nu era un câine, nu era pisică, nu era şoarece
Vietatea, Doamne, era un om”(Manuel Bandeira)

Te am pe buze și în amintiri desculțe
Ce îmbracă cu durerea tălpi sângerânde.

Îmi fluieri în zori dorințele nicicând în pârg

Priviri cu zămbet, zămbet pe gurită,
De gâtul meu se agață o mânuță
Și- mi strigă in urechi vorbe înțelese
Doar de le ascuți cu inima,și-ncete,

Stimați cititori poetul nu se scrie nici
cu liniuță de unire nici de despărțire
Poetul se învață pe de rost
nașterea poezia moartea

Iubirea-ți miroase uneori a toamnă,
Iar suflet a parfum ca de stejar.
De-aceea visul tău mă tot îndeamnă,
Să-ți fiu iubit de-acum, un veac, măcar.