Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CLXIII

O umbră de vis mă-nţeapă cu doruri
Un val furios se îneacă la mal,
Pe stele de foc, în noapte cad storuri
Şi parcă se sting într-un somn infernal.

Ne jucăm

Se cerne ploaia peste noi
Și noi suntem, iar, doi copii

CUVINTE RUPTE DIN TĂCERE

Ce frumos e locul copilăriei tale!
Tu ești trist, la fel ca toamna

După o lungă şi geroasă iarnă
O rază blândă îmi mângâie inima,
O apariţie... de pe alte meleaguri...lira mea sună
Din nou pentru o nouă iubire sublimă.

Am mai intrat o dată în gaura de şarpe a pămîntului
şi, după un drum întunecos şi extrem de interesant,
m-am trezit afară, ţinînd într-o mînă o sticlă de vin

Doina strabunilor,

Intr-o căsuţă simplă,
cu o cameră şi o tindă,

În orașu-n care norii se revarsă cu tristețe,
Pașii ei urmează calea pelerinelor răzlețe,
Pe sub ziduri și balcoane, pe sub streșini picurânde,
Peste dalele spălate de șuvoaie spumegânde.

Traducere după Hristo Botev

”Binecuvântat este Dumnezeul nostru...”

În vatră fumegă cenușa,
La o fereastră, stă bunica
Ș-ascultă glasul ploii, care plânge
Amarul lumii și în vreme-l strânge!

POETUL ORB
autor Nicolae Nistor
un albatros rătăcit
se lovește de stâncă

Demult , undeva am intalnit privirea ta
Si chipul tau atat de blând
M-i sa înfipt in inima adânc , adânc