Casa e atât de tristă. Arată ca în ziua de atunci,
Păstrând forma şi confortul de la ultima plecare,
Ca şi cum ne-ar îmbia să revenim în ceasuri de seară, lungi –
Neavându-ne alături, se-ofileşte-n aşteptare.
Cum suflet omeneasc, să ignore pierderile, n-are,
Nu se poate întoarce la punctul de start, la-ntâia oază,
La presimţirea bucuriei pentru ceea ce-o să vină:
Fericirea ca un val. Trăieşte-n sine cu mintea trează –
Contemplând pozele, tacâmurile din argintărie fină,
Notele de pe portativul pianului. Acea vază.
Distribuie: