Te pansez cu zâne ‘nalte de pe muntele cu ciute,
Mâinile să-și ducă trena se transformă chiar în funii,
Și îţi urc în zborul meu, coșuri împletite, mute
Să vânăm cocori de zahăr și să-i coasem blană Lunii.
Te voi bântui cu basme și cu cruci muiate-n sânge,
O să-ți țes riduri de frunze și un pact c-o primăvară,
Ca să îți mânjesc tot trupul cu cerneală când vei plânge,
Ochii tăi să-i scriu drept titlu pe-o copertă imaginară.
O să mă arunc cu tine în focul din lemnul ușii,
Să mă scuturi de copaci și de cerul cu războaie,
O să-ți strâng subțire corpul cu petale lungi și roșii,
Nicio tristă vrăjitoare n-o să-ți cadă în văpaie.
O s-adun infernurile în buchet cu nunți de iele,
Ca să pot să tund tot părul blestemat de către-o Mumă,
Și-o să fac din el un leagăn pentru pruncul cu mărgele,
Numai fusul să-i mai vadă nașterea, subtil, din brumă.
Murano, o insulă din Veneţia, este faimoasă pentru sticla produsă acolo. Sticla de Murano se face din nisip măcinat (în mare parte) şi alte substanţe. Se modelează atunci când este încă fierbinte şi moale.
Citate şi Maxime:
Libertatea este distanţa dintre biserică şi stat. John Boston
vezi mai multe poezii de: Cornelia Cristea
Detalii poezie:
Distribuie pe: