Nicu hăloiu - creaţii proprii

Adevărul

Afla-vei taina vieții, numai acolo-n moarte,
când totul deveni-va așa simplu și clar,

Maică dragă!

Tu nu poți urla la vremuri, n-ai vreo vină să-ți asumi,
că astăzi la sânu-ți cald se aciuiră fanfaroni,

Lasă a lumii frământare!

Nu năzui la veșnicie, nu-ți fă din asta o himeră,
veșnicia-i rezervată doar celor ce-aud chemarea,

Uitarea

Se-adună în noi anii, din ce în ce mai reci,
n-au mai rămas prea multe viața să ne-o umple,

Poezia

Un templu-i poezia și intră mulți chemați,
însă doar puțini sunt acolo-aleși,

”Viața ca o pradă”

O, cum curge timpul în afara noastră
ca să se verse în marele ocean,

Veșnicie

Când peste lumea murindă cădea-va cortina
și n-o mai fi timpul și nici veșnicia,

Privirile noastre

Suntem prinși în iubire cu lanțuri din vise,
încă de-atunci, din anii aceia arizi,

Îmbrățișarea

Te-am îmbrățișat cu sufletul atât de strâns,
că sufletele noastre s-au întrepătruns

Numele meu

A trebuit să port un nume
de-aceea m-au și botezat