- Acasă
- Menelaos Ludemis
- Un copil numără stelele, al doilea capitol, traducere Adina V. - Menelaos Ludemis
Un copil numără stelele, al doilea capitol, traducere Adina V. - Menelaos Ludemis - Menelaos Ludemis
- Adăugat de: Adina Speranta
Capitolul II
Și iată-l, în seara aceata, cum stă pe pod și se uită la școala cea mare. De acolo începea orașul cel vechi, cu mucegaiul său, cu casele mari și cu străduțele pietruite. Se așeză pe bordura podului și se încălță. Își umezi palmele cu apă pentru a-și curăța praful de pe haine. Apoi, își aruncă geanta pe umăr și porni să umble pe alei.
Unde se ducea? Nici el nu știa. Căuta o casă. O casă săracă, cu o gospodină binevoitoare și chirie mică, care să-l accepte fără să strâmbe din nas. Dar cum ar fi fost posibil așa ceva, doar nu scrie pe fiecare ușă cum este casa, ce fel de om este proprietarul. Toate casele sunt pietruite pe dinafară, au scânduri închise la culoare și pietre, ferestrele sunt vechi și scorojite, au un aer învechit și în acel moment al zilei, niciun sunet din răzbate din interiorul lor. Tălpile noi ale încălțămintei pocneau pe caldarâm, iar el căuta cu privirea ușile, poate găsea vreuna deschisă unde să apară o gospodină cu privire binevoitoare. Speranță inutilă. Aceste sate, construite la munte, se tem de frig ca pisicile. Odată cu prima rouă de toamnă, devin pustii, străzile se golesc de oameni, de parcă ar fi absorbiți de case, și cum apune soarele, casele sunt baricadate, de parcă ar fi în carantină.
Bietul Melios rătăcea pe alei în sus și în jos și nu avea curajul să bată la nicio ușă. Dar ce să facă? Peste puțin se va întuneca de-a binelea și îl vor încolți câinii de pe drum. Văzu un perete alb și oftă. Ușa era închisă, ca gura unui mort. Nu cumva era un cimitir acest oraș? I se păru că ceva se mișcă pe drum. Melios se opri în loc. Apăru o femeie masivă care se opri în fața lui.
- Ce cauți aici? îl întrebă.
Ochii ei erau rotunzi, cu pleoapa inferioară puțin umflată. Nu părea să fie prietenoasă.
- Bună seara, spuse copilul.
Femeia s-a aplecat să-l vadă mai bine.
- Aaa, bună seara. Deci, ce cauți pe aici?
- Caut o casă.
- O casă? Pentru ce?
- Caut o cameră, să stau cu chirie.
- A, deci așa. Cauți o cameră cu chirie. Și cu ce vei plăti chiria?
- Cu banii mei.
Și își atinse buzunarul.
- Deci cu banii tăi... De... nu știu.
Și plecă. Nu cumva era o fantomă?
Melios începu să fugă, dacă veneau mai multe fantome și îl lăsau fără glas? Auzise de la niște bărbați că așa se întâmplă. Trebuia să găsească o casă, să intre în ea cât mai rapid. Chiar dacă era un necunoscut, chiar dacă era încuiată. Își mijă ochii și zări o ușă. Dinăuntru se auziră niște pași.
- Cine este? întrebă cineva.
- Eu, spuse Melios.
- Cine ești?
- Eu... un străin. Deschide, tușă.
În spatele ușii nu se mai auzi nimic, de parcă persoana se gândea ce să facă.
- Ești copil?
- Da, copil...
Iar se lăsă liniștea în spatele ușii. Apoi, pașii se auziră din nou, parcă mai aproape.
- Așteaptă...
Se auzi lacătul, apoi ușa se crăpă puțin, și o pereche de ochi bătrâni începură să-l analizeze. Simțea cum ochii aceia îl înțeau ca niște ace, de parcă ar fi fost o îmbrăcăminte ruptă pe care aceștia o coseau.
- Se face frig... spuse copilul, cu voce înceată.
- Da, se face, răspunse femeia. Dar ce să-ți fac? Sunt singură, soțul meu e la arat.
- Lasă-mă să intru, tușică, îl voi aștepta. Vreau o cămăruță cu chirie, cu banii mei voi plăti. Nu sunt hoț. Am venit ca să merg la școală.
- Bine, răspunse femeia, fără chef. Intră, stai până când vine bărbatul meu. Însă să știi că nu avem cameră de închiriat. Hai, intră. Să fim înțeleși, nu îți promit nimic. Te-am poftit să intri ca să nu îngheți afară. Hai, lasă jos bocceaua, pune-o acolo, și ia loc. Trebuie să apară și el. Da, da, ia loc acolo... Ascultă, dacă vrei... vino aici, mai bine, în cămăruța asta, ia și desaga cu tine, Eu mă duc să gătesc. Fii atent, nu am făcut nicio înțelegere cu tine.
Melios se strecură în cămăruța pe care i-o arătase femeia. Nu avea lumină, doar două, trei fire de lumină veneau de la lampa din bucătărie. Își puse desaga într-un colț și se așeză. Era obosit și inima îi bătea de parcă cineva, în interior, o lovea cu un ciocan. Un greiere rodea lemnul vechi al acoperișului. Să-i fie de bine, îi ținea companie. Norocosul de el, avea ce mânca, putea sta într-un loc uscat, în timp ce el... cine știe unde va dormi mâine? Femeia nu-i spusese nimic sigur, era între da și nu, și cine știe cum e soțul ei? Sunt soț și soție, familie, deci, ar trebui să fie miloși, dar cine știe cum sunt familiile în acest oraș? Dacă femeia ar fi fost simțitoare, l-ar fi rugat pe soț, l-ar fi luat cu binișorul și ar fi reușit să-l facă să-l accepte pe Melios. Dar ea era bănuitoare, avea ochii înspăimântați. Nu-i arde ei de fapte bune, A văzut el mame aruncându-și copiii în stradă, iar frații scoțându-și ochii între ei. Ce să aștepte de la o străină?
Aceasta e o casă străină, iar el un musafir pentru o noapte. Nici măcar nu i-a văzut ochii femeia, cum să-l accepte din prima? Ce, îl știa de undeva? Bine că nu l-a luat la fugă cu un retevei, bine că nu s-a întâmplat asta.
Greierele continua să roadă, ca un ceas care roade timpul, când, iată, se auziră pași pe drum. Femeia acoperi grăbită oala cu capacul și ascultă pașii grăbiți în holul mic al întrării.
Îl primi pe bărbat cu lampa, luminându-i drumul.
- Ai întârziat, spuse. Ce s-a întâmplat?
Melios ciuli urechile ca să audă vocea bărbatului. Învățase să înțeleagă cum sunt oamenii după voce.
- Nu zici mai bine cum de am reușit să ajung... zise bărbatul.
- Ce ai pățit? Doamne ferește!
- Văpaie...
- Ce spui? Doamne ferește, Maica Domnului!
- S-a speriat de umbra unei nevăstuici și era să mă arunce la pământ. Uită-te la el, îi tremură carnea de parcă îl lovești cu biciul. Am descălecat și l-am adus până acasă trăgîndu-l de ham,
- Văpaie... Văpaie, spune cu blândețe femeie. Ptrrrr....
S-au auzit niște zgomote de copite. Două animale au intrat înăuntru și s-au oprit exact sub cămăruța unde era Melios.
- Să-l leg la locul lui de la iesle? întrebă femeia.
- Da, dar adu-mi înainte niște sare de amoniac și apoi, încălzește puțin niște tărâțe.
- Să-l frecăm cu puțin oțet?
- Că bine zici, da.
Se auzi cum bărbatul încerca să liniștească animalul, apoi cum îl freca pe spinare cu oțet.
- Face pe bolnavul... spuse femeia.
- Eee, îi place să-l alintăm așa. Văpaie... hai, inspiră.
Se auzi animalul cum strănută.
- Așa, bravo! Așa, băiatul meu. Poftim, ai văzut, Areti? I-a trecut.
- Slavă Domnului!... Știi...
- Ce?
- În seara asta am primit în casă un copil sărman. Unul singur este...
- Ce zici? Să fie binevenit. I-ai pregătit ceva?
- Stai puțin...
- De ce să stau?
- Nu ți-am spus cine e.
- Oricine ar fi, e binevenit. A bătut la ușă înainte de a intra?
- A bătut.
- Atunci e un copil bun. Cei răi nu bat la ușă.
- Ascultă înainte, să-ți spun ceva...
- Hai, zi!
- E un băiețel. A bătut la ușă și a întrebat de o cameră pe care s-o închirieze, pentru că va merge la școală.
- Ce fel de copil este?
- Pare sărac. Nu l-am descusut. Are și o boccea cu haine de schimb.
- Se pare că vrea să meargă la gimnaziu.
- Așa se pare.
- Ei bine, ce i-ai spus?
- I-am zis: „Stai acolo, pe bocceluța ta, până vine soțul meu”. Am făcut bine? Știu și eu...
- Bine ai făcut...
- O să-și petreacă noaptea la noi și de mâine se va descurca singur.
- Nu te grăbi. Dacă a bătut la noi la ușă înseamnă că nu are pe nimeni alături de el.
- Așa gândesc și eu.
- Deci... Lasă, o să vedem...
- Ce? Te gândești să rămână?
- Am spus: Lasă o să vedem. Să vedem înainte cine este. Acum...altceva. Ce ai gâtit pentru seara asta?
- M-am dus să caut niște zarzavaturi, nimic. Mai aveam un pumn de fasole, asta am pus în oală.
- Este gata?
- Să mai dea un ultim clocot. Mergem?
- Mergem, mergem. Doar... dacă ai puțină apă caldă...
- Urcă, am totul pregătit.
S-au auzit pașii lor pe scări. Melios s-a ridicat de pe podea și s-a așezat iar pe bocceaua lui cu haine. Părea de treabă bărbatul. Cuvintele lui veneau din inimă... Pe măsură ce-i ascultase vorbind, teama lui se risipise. Se încălzise. Hainele lui sărăcăcioase începuseră să-i țină de cald ca o blană. Exact la timp începuse și mirosul mâncării să se răspândeacă prin casă. Ah, mâncare caldă, gătită... și o casă primitoare. Și-n casă să fie cald, ca la sânul mamei. Da. Dar îl vor chema la masă? Îi vor spune: „gustă”? Sau îl vor lăsa să se sature numai cu mirosul? Taci, Krif, nu te teme! În curând. da... Poftim, nu le auzi pașii? La ușa ta s-au oprit? Da, da.
- Băiete...
Iată, vocea gospodarului. Băiatul își îndreptă spatele.
- Dormi, copile? Scoală, hai să cinăm. Să ne și cunoaștem. Dar cum de stai așa singurel în cameră, pe întuneric? O să te dezobișnuiești să mai vezi.
Melios se ridică, se făcu că aranjează ceva, apoi ieși.
- Ia, făcu bătrânul când îl zări la lumină. Dar tu ești mărișor. Cum ai zis că te cheamă?
- Melios...
- Poftim, ce nume frumos, să fii mândru de el, lumina mea. Eu sunt unchiașul Anestis. Ea este mătușica Areti. Ia loc, așază-te aici la măsuță. Oh, așa rușinos ești? Sigur mori de foame. Femeia, o lingură pentru Melios. Hai, bine-ai venit. Bagă lingura adânc, să iei și fasole. Așa, bravo. Ah, femeie, ai făcut o mâncare dumnezeiască.
Câtva timp, s-a auzit numai zgomotul lingurilor.
Bătrânul ceru încă o porție de mâncare.
- Frigul mi-a deschis apetitul, spuse el, parcă scuzându-se. Mai vrei și tu, băiețașul meu? Nu? Bine, cum crezi.
Când au terminat de mâncat, bătrânul se duse și se așeză aproaape de sobă.
- Hai, vino aici, lângă mine. Eu o să-mi răsucesc o țigară și tu o să-mi povestești pățaniile tale. Ai venit ca să mergi la gimnaziu? Mi-am dat seama. Știi că ți-am zis asta, femeie? Deci?
- Voi da examene... spuse copilul. Întreaga vară am lucrat și toată iarna. Acum am venit pentru examene...
- Ah, ah, ah...
- Am pus deoparte câțiva bani pentru cărți și pentru chirie, o să mănânc puțin, doar o dată pe zi.
- Foarte scump, micuțule, să cumperi cărți și să înveți să scrii. Și ce vei face cu ele?
Melios nu știu ce să răspundă. Ce să facă? Ce întrebare e asta? Nu putea fără cărți, erau ca o hrană pentru el, ca pâinea, le venera. Spuse doar atât:
- Vreau să învăț... ca să pot citi cărți.
- Bun, să zicem că ai învățat, știi să scrii. Ce vei face apoi? Ce câștig ai din asta?
- Nu vreau să mai fiu paznic la vaci. Vreau să port haine curate, să scriu frumos, ca dascălii și să pot vorbi corect. Să nu se mai râdă de mine. Mai târziu, vreau să învăț și câteva din secretele pe care le conțin cărțile ca să le pot spune și altora.
- Numai pentru asta vrei să înveți?
- Se spune că dacă nu știi să scrii ești bleg.
- Hei, tu ești?
- Nu știu, poate că sunt...
- Nu vezi toate câte sunt în fața ta?
- Le văd. dar mai pot fi și altele pe care nu le văd și pe care le voi vedea după ce voi învăța să scriu.
- În mare chin ai intrat de timpuriu, fiul meu. Nu, lasă. Ești sigur că vrei să ai atâta bătaie de cap?
- Alții merg la școală. Eu nu am putut, a trebuit să adun bani. Nu mai am pe nimeni pe lume.
- Ce?? Mai spune o dată asta și-ți tai limba din gură. Nu are pe nimeni pe lume, auzi! Și eu ce sunt?? E? Nu sunt eu părintele tău? Ce am tot vorbit atâta timp? Ai uitat deja?
- O să mă... lăsați să rămân la voi?
Anestis se prefăcu supărat.
- Areti! Ia dă-mi vergea aceea ca să-l articulez un pic! Auzi: dacă-l lăsăm să rămână la noi?! Să mergi mâine să te înscrii. Și dacă îți fac greutăți, să le spui: „o să-i spun tatălui meu”. Să mergi, copilul meu, să mergi la școală. Să mergi, că poate îmi vei deschide și mie ochii, că n-am știut carte toată viața. Nu ține cont de ce am spus mai devreme. Din prostie am zis. Și acum, hai, la somn! I-ai pregătit patul, Areti? Hai, să ai o zi bună mâine, eu o să plec în zorii zilei. Dacă ai nevoie de ceva dimineață, să-i ceri mătușicii tale, hai, lumina mea, să te văd că ajungi un om învățat!
Melios a plecat fără să scoată un sunet. Ar fi avut atât de multe de spus, dar nu putea nici să deschidă gura. Și chiar de-ar fi reușit s-o deschidă, nu ar fi putut să spună niciun cuvânt, pentru că nu mai avea voce. Când a rămas singur în camăruța sa, era plin de ciudă. S-a dezbrăcat ca să se culce, dar a uitat să se descalțe. Mâinile îi tremurau. Apoi, i-a venit izbucnească în râs. Într-un final, a adormit cu ochii înlăcrimați. A visat o casă de aur, clădită pe un deal și înconjurată de jur împrejur cu gard de metal. De ani de zile se învârtea în jurul ei, căutând un mijloc de a pătrunde, până când, la un moment dat, a sărit gardul și a intrat!
traducere Adina Velcea
vezi mai multe texte de: Menelaos Ludemis
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
Citit, cu aceeași plăcere, ca întotdeauna. Un text muncit, trecut prin filtrul simțirilor tale.
Lucia Eniu
vineri, 28 ianuarie 2022
Adrian Maniu
Al. O. Teodoreanu
Alecu Donici
Alecu Russo
Alexandru Alexianu
Alexandru Bogdanovici
Alexandru Hrisoverghi
Alexandru Macedonski
Alexandru Philippide
Alexandru T. Stamatiad
Alexandru Vlahuţă
Alexei Mateevici
Andrei Mureşanu
Anonim
Anton Pann
Artur Enăşescu
Benjamin Fondane
Bogdan Petriceicu Haşdeu
Calistrat Hogaș
Camil Petrescu
Carmen Sylva
Cezar Bolliac
Cincinat Pavelescu
Constantin Mille
Constantin Negruzzi
Constantin Oprişan
Costache Conachi
Costache Ioanid
Dan Botta
Demostene Botez
Dimitrie Anghel
Dimitrie Bolintineanu
Dimitrie Gusti
Dosoftei
Duiliu Zamfirescu
Dumitru Iacobescu
Dumitru Theodor Neculuță
Elena Farago
Elena Văcărescu
Emil Botta
Emil Cioran
Eusebiu Camilar
Gavril Rotică
George Bacovia
George Coşbuc
George Ranetti
George Topîrceanu
George Tutoveanu
Gheorghe Sion
Grigore Alexandrescu
Iancu Văcărescu
Ienăchită Văcărescu
Ilarie Voronca
Ioan Budai Deleanu
Ioan Iacob Hozevitul
Ioan S. Neniţescu
Ioanid Romanescu
Ion Barbu
Ion Heliade-Rădulescu
Ion Luca Caragiale
Ion Minulescu
Ion Neculce
Ion Șiugariu
Iosif Trifa
Iulia Haşdeu
Leonid Dimov
Lucian Blaga
Magda Isanos
Mateiu Ion Caragiale
Matilda Cugler-Poni
Mihai Eminescu
Mihail Kogălniceanu
Mihail Săulescu
Mihail Sadoveanu
Mircea Demetriade
Mircea Eliade
Nichifor Crainic
Nichita Stănescu
Nicolae Iorga
Nicolae Labiş
Octavian Goga
Panait Cerna
Radu D. Rosetti
Radu Gyr
Radu Stanca
Ştefan Octavian Iosif
Ștefan Petică
Traian Demetrescu
Tristan Tzara
Tudor Arghezi
Vasile Alecsandri
Vasile Cârlova
Vasile Conta
Vasile Militaru
Veronica Micle
Victor Eftimiu
Virgil Carianopol
Vladimir Streinu
Zorica Laţcu
Agatha Bacovia
Alexandru Andriţoiu
Alexandru Andrieş
Alexandru Busuioceanu
Alexandru Colorian
Alexandru Lungu
Alice Călugăru
Ana Blandiana
Ancelin Roseti
Andrei Ciurunga
Anghel Dumbrăveanu
Ara Alexandru Șișmanian
Aron Cotruș
Arsenie Boca
Aurel Dumitrașcu
Aurel Pastramagiu
Aurel Rău
Benedict Corlaciu
Camil Baltazar
Camil Poenaru
Cassian Maria Spiridon
Cezar Baltag
Cezar Ivănescu
Christian W. Schenk
Claudia Millian Minulescu
Cleopatra Lorințiu
Constanţa Buzea
Constantin Berariu
Constantin Michael-Titus
Constantin Noica
Corneliu Coposu
Corneliu Vadim Tudor
Dan Deşliu
Dan Rotaru
Daniel Drăgan
Daniel Turcea
Darie Novăceanu
Dimitrie Ciurezu
Dimitrie Stelaru
Dinu Flămând
Dominic Stanca
Dumitru Corbea
Dumitru Matcovschi
Dumitru Pricop
Dumitru Țiganiuc
Elena Armenescu
Elena Liliana Popescu
Emil Brumaru
Emil Isac
Eta Boeriu
Eugen Cioclea
Eugen Ionescu
Eugen Jebeleanu
Filip Brunea-Fox
Florența Albu
Gabriela Melinescu
Gellu Dorian
Gellu Naum
Geo Bogza
Geo Dumitrescu
George Călinescu
George Dan
George Drumur
George Lesnea
George Meniuc
George Ţărnea
Ghenadie Nicu
Gheorghe Azap
Gheorghe Grigurcu
Gheorghe Istrate
Gheorghe Pituţ
Gheorghe Tomozei
Gheorghe Zanat
Gherasim Luca
Grigore Hagiu
Grigore Vieru
Horia Vintilă
Ileana Mălăncioiu
Ioan Alexandru
Ioan Flora
Ion Brad
Ion C. Pena
Ion Caraion
Ion Dodu Bălan
Ion Horea
Ion Iuga
Ion Miloș
Ion Monoran
Ion Pachia-Tatomirescu
Ion Pillat
Ion Pribeagu
Ion Scriba
Ion Stratan
Ion Vinea
Iulian Boldea
Iulian Vesper
Leo Butnaru
Leonida Lari
Lucian Avramescu
Marcel Breslaşu
Maria Banuș
Mariana Marin
Marin Iorda
Marin Sorescu
Max Blecher
Mihai Beniuc
Mihai Codreanu
Mihai Ursachi
Mihu Dragomir
Mircea Cărtărescu
Mircea Ciobanu
Mircea Dinescu
Mircea Ivănescu
Mircea Manolescu
Mircea Micu
Mircea Pavelescu
Mircea Streinul
Miron Radu Paraschivescu
Nichita Danilov
Nicolae Corlat
Nicolae Dabija
Nicolae Davidescu
Nicolae Neagu
Nicolae Țațomir
Nina Cassian
Nora Iuga
Octav Sargețiu
Octavian Paler
Otilia Cazimir
Palaghia Eduard Filip
Paul Sava
Pavel Boțu
Pavel Coruț
Petre Ghelmez
Petre Stoica
Petru Creţia
Radu Cârneci
Radu Tudoran
Rodica Elena Lupu
Romulus Guga
Romulus Vulpescu
Sașa Pană
Sesto Pals
Simion Stolnicu
Sorin Cerin
Spiridon Popescu
Ştefan Augustin Doinaş
Ştefan Baciu
Ștefan Radof
Stefan Tanase
Ștefania Stâncă
Stephan Roll
Theodor Damian
Traian Calancia
Traian Chelariu
Traian Dorz
Traian Furnea
Tudor George
Valeria Boiculesi
Valeriu Gafencu
Vasile Copilu-Cheatră
Vasile Posteucă
Veronica Porumbacu
Victor Sivetidis
Victor Tulbure
Virgil Diaconu
Virgil Gheorghiu
Virgil Teodorescu
Zaharia Bârsan
Zaharia Stancu
Adam Puslojić
Adelbert von Chamisso
Ady Endre
Afanasii Fet
Ahmad Shamlou
Ahmet Hașim
Alain Bosquet
Albert Camus
Alberto Blanco
Alberto Serret
Alceu
Aldo Palazzeschi
Alejandra Pizarnik
Alejo Carpentier y Valmont
Aleksandr Blok
Aleksandr Puşkin
Aleksandr Soljeniţîn
Alexander Penn
Alfred de Musset
Alfred, Lord Tennyson
Alphonse de Lamartine
Amalia Iglesias Serna
Anaïs Nin
Anatole France
André Breton
André Marie Chénier
Anna Ahmatova
Anne Sexton
Antoine de Saint-Exupery
Antonio Machado
Áprily Lajos
Arany János
Arhiloh
Aristóteles España
Arthur Rimbaud
Attila József
Baba Tahir
Babits Mihály
Balázs Béla
Bartók Béla
Bella Ahmadulina
Bertolt Brecht
Blas de Otero
Bob Dylan
Boris Pasternak
Carl Sandburg
Carlos Drummond de Andrade
Cecilia Meireles
Cesar Vallejo
Cesare Pavese
Charles Baudelaire
Charles Bukowski
Charles Guérin
Charles Perrault
Charles Simic
Christian Morgenstern
Cintio Vitier
Concha Urquiza
Coral Bracho
Dante Alighieri
David Avidan
Dino Campana
Dmitry Merezhkovsky
Dsida Jenő
Du Fu
Edgar Allan Poe
Edith Sodergran
Eduardo Galeano
Edward Estlin Cummings
Edward Hirsch
Efraín Barquero
Efrain Huerta
Eli Galindo
Elizabeth Barrett Browning
Elizabeth Bishop
Emile Verhaeren
Emily Dickinson
Enriqueta Ochoa
ERĀQI
Erich Fried
Erich Kastner
Estanislao del Campo
Eugenio Montale
Eugenio Montejo
Eunice Odio
Evgheni Evtuşenko
Ezra Pound
Fadwa Tuqan
Farkas Árpád
Federico Garcia Lorca
Félix Grande
Feodor Dostoievski
Fernando Pessoa
Fiodor Tiutcev
Firdousi
Forugh Farrojzad
Francesco Petrarca
Francis Jammes
Francois Villon
Franz Kafka
Friedrich Hölderlin
Friedrich Nietzsche
Friedrich von Schiller
Gabriela Mistral
Gabriele d'Annunzio
Georg Trakl
George Gordon Byron
Gérard de Nerval
Gerhard Fritsch
Giacomo Leopardi
Giambattista Basile
Giorgios Seferis
Giosuè Carducci
Giuseppe Ungaretti
Guillaume Apollinaire
Gunnar Ekelof
Gunter Grass
Gustaf Munch Petersen
Hafez
Heinrich Heine
Henry Wadsworth Longfillow
Henry Wadsworth Longfillow
Hermann Hesse
Herta Muller
Hiba Abu Nada
Hilde Domin
Homer
Horiguchi Daigaku
Howard Nemerov
Hristo Botev
Iannis Ritsos
Ingeborg Bachmann
Iosif Brodski
Ismail Kadare
Ivan Bunin
Jabra Ibrahim Jabra
Jack Kerouac
Jacques Prevert
Jaishankar Prasad
James Weldon Johnson
Jan Twardowski
Jean de La Fontaine
Jeanne-Marie Leprince de Beaumont
Jenny Joseph
Jidi Majia
Joachim Ringelnatz
Joan Maragall
Johann Wolfgang von Goethe
John Berryman
John Keats
John Milton
Jorge Guillén
Jorge Luis Borges
Jorge Teillier
José Ángel Buesa
José Antonio Ramos Sucre
José Emilio Pacheco
José Eustacio Rivera
Jose Hernandez
José Martí
José Saramago
Jose Watanabe
Joy Harjo
Juan Gregorio Regino
Juan Ramón Jiménez
Juana de Ibarbourou
Juhász Gyula
Jules Romains
Julio Cortázar
Julio Flórez Roa
Kabir
Kalidasa
Karin Boye
Kenneth Patchen
Khalil Gibran
Kobayashi Issa
Kobayashi Issa
Kölcsey Ferenc
Konstantin Balmont
Konstantin Simonov
Konstantinos Kavafis
Kostas Varnalis
Kosztolányi Dezső
Krzysztof Kamil Baczyński
Kusano Shinpei
Langston Hughes
Lao Tse
Leah Lakshmi Piepzna-Samarasinha
Leopold Sedar Senghor
Lev Tolstoi
Li Po
Lina de Feria
Lisa Zaran
Louis Aragon
Louise Gluck
Ludwig Fulda
Ludwig Uhland
Luis Cernuda
Luis de Góngora y Argote
Luís Vaz de Camões
Mahmoud Darwish
Manuel del Cabral
Marc Chagall
Marc Girardin
Margaret Atwood
Margarita Michelena
Margo Tamez
Marguerite Yourcenar
Marina Ţvetaeva
Mario Benedetti
Mario Vargas Llosa
Màrius Torres
Mark Talov
Matsuo Basho
Maurice Maeterlinck
Maxim Gorki
Menelaos Ludemis
Michelangelo
Miguel de Unamuno
Miguel Hernández
Miguel Perez Ferrero
Mihail Lermontov
Moulavi
Muhsin Al-Ramli
Murilo Mendes
Nahapet Kuceac
Najwan Darwish
Nancy Morejón
Nazim Hikmet
Nicanor Parra
Nicolás Guillén
Nikolai Rubţov
Nikolaus Lenau
Nikolay Gumilyov
Nikos Karouzos
Nima Youshij
Octavio Paz
Odisseas Elytis
Olaf Bull
Omar Khayyam
Ömer Faruk Toprak
Oscar Wilde
Osip Mandelştam
P Mustapaa
Pablo Neruda
Pablo Picasso
Par Lagerkvist
Paramahansa Yogananda
Patrícia Galvão (Pagu)
Paul Celan
Paul Eluard
Paul Valéry
Paul Verlaine
Paulo Coelho
Pavol Janík
Pedro Salinas
Percy Bysshe Shelley
Pierre de Ronsard
Pilinszky János
R. S. Thomas
Rabindranath Tagore
Rafael Alberti
Rafael Obligado
Rainer Maria Rilke
Ralph Waldo Emerson
Rasul Gamzatov
Refaat Alareer
Reményik Sándor
Rene Char
Richard Bach
Rimma Kazakova
Robert Burns
Robert Desnos
Robert Frost
Roberto Bolaño
Rolando Cárdenas
Rosario Castellanos
Roy Fisher
Rubén Darío
Rudyard Kipling
Rumi
Ryōkan Taigu
Saadi
Şabestari
Saint-John Perse
Salamon Ernő
Salvatore Quasimodo
Samuel Taylor Coleridge
Sándor Márai
Sandor Petofi
Sappho
Sara Teasdale
Seamus Heaney
Serghei Esenin
Silva Kaputikyan
Sir Muhammad Iqbal
Sohrab Sepehri
Stephane Mallarme
Stephen Crane
Sylvia Plath
T.S. Eliot
Tadeusz Różewicz
Tahsin Saraç
Taras Șevcenko
Tassos Leivaditis
Ted Hughes
Thomas Moore
Titos Patrikios
Tomas Tranströmer
Tóth Árpád
Vasko Popa
Velimir Hlebnikov
Vera Pavlova
Vicente Aleixandre
Victor Hugo
Vinicius de Moraes
Vladimir Maiakovski
Vladimir Nabokov
Voltaire
Vörösmarty Mihály
W. H. Auden
Walt Whitman
Wang Wei
Wilhelm Busch
William Blake
William Butler Yeats
William Carlos Williams
William Ernest Henley
William Shakespeare
William Wordsworth
Wislawa Szymborska
Yahya Benekay
Yuri Kageyama
Deşerturile reprezintă o cincime din suprafaţa terestră unde plouă foarte rar. Plantele din deşert trebuie să se adapteze la secetă. De aceea evaporă foarte puţină apă din frunzele lor sau au un ţesut foarte gros şi cărnos pentru a depozita apa.
1910 -S-a născut Edmondo Ros, baterist, cântăreţ şi şef de orchestră britanic.
1970 -Adunarea Generala a ONU a aprobat "Tratatul privind denuclearizarea fundului marii", semnat la 11.02.1971, la Moscova, Washington si Londra.
”Poezia sa, în cea mai mare parte, deşi construită în note grave
Cuvinte mari, abia atingându-se..., valery
Cultivare, cultură și împărtășire!
Zidul de Mărgean, narcispurice
Scrierile poetului conțin informații atât despre motivele și
Trilogia HISTORIARUM, nicu hăloiu
Cartea poate fi achiziționată de pe site: libris.ro
Pelerin pe Calea Luminii - 101 sonete creștine, maria.filipoiu
Vă mulțumesc din suflet domnule Andrei Stomff, pentru minunata carte
Zidul de Mărgean, Emilian Lican
Distribuie: