Frânturi - Mary Oliver

Cobor la malul mării.
O, cum sclipesc toate-n lumina zorilor !
Cochiliile melcilor de mare, sertarele sparte-ale stridiilor,
turcoazul midiilor desfăcute,
melcii lună cu rozul lor pal, cicatricile lipitorilor marine –
nimic, dar nimic, întreg sau ferecat, toate zdrenţuite, crăpate,
lepădate de pescăruşi pe pietrele-înnegrite, toate uscate.
Parcă-ar fi clădirea unei şcoli
de mici cuvinte. . .
mii de cuvinte.
Mai întâi încerci să-înţelegi semnificaţia fiecăruia,
zuruitul, frunzele saschiului, scoicile
încă pline de lumina lunii.

Apoi, încetişor, începi să citeşti întreaga poveste.


Trad. Petru Dimofte

Adăugat de: Mierla

vezi mai multe poezii de: Mary Oliver



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.