Mama -ramul de mãslin

duminică, 27 februarie 2022

Mama- ramul de măslin



Oglindindu-și chipul de porțelan
în luciul lunii ce se ridică în Crai Nou,
scuturând din părul nins de ani comoara,
toarce din gândurile de nori, cu elan,
sprijinindu-se de copacul vieții, MAMA.

Ca un copil scurs din Ochiul lui Dumnezeu
pe lacrima de lumină a Sfintei Fecioare,
pitită în crudul ierbii ce-și scutură zăpada
cu degetele fine ca mătasea soarelui,
croșetează inele de rugăciuni cu briliante
pe câmpiile nemărginite ale cerului
cu albe inimi de îngeri.

Cu dorurile strânse în pliurile inimii de foc,
își pieptănă zilele lungi și nopțile
tulburate de vise cu stele căzătoare,
cu umbre de universuri care transced
dincolo de infinituri paralele.


<>68<>
Zâmbitoare, duioasă, caldă, uimitor de grijulie,
din inima adâncă și mare ca un ocean,
fierbinte ca lava unei șoapte de vulcan,
emană o dragoste, nescrisă încă, în slova călie
doar sufletul cald…simte…o știe.

Născută din pântecul pământului plămădit cu eroi,
printre fulgii cu parfum de mir și smirnă
ce aștern tainic, ieslea Pruncului…
adunând lumina și flori criogenate din cosmos,
ninsorile de jertfe, iubirea pură și nemuritoare,
toate acestea, sădindu-le în fiecare,
arătându-ne cu inima, lumea.
MAMA, cu buze de tihnă și bunătate
își așterne izvorul sărutului duios,
alintul cu gust de pâine aburindă,
peste seceta dorului de noi
revărsat în blândă colindă.

Ea, însăși, zămislită din dragostea mare
își cerne iubirea în diamante de ploi;
îmbrățișându-ne cu bucurie și suspin
sparge zidul mâhnirii cu ramul de măslin,
plângând… iertând…frumos îmbătrânind.

Din volumul "Inelul cu diamante", Liliana ROIBU
Cu Toate Drepturile Rezervate

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.