Livada copilăriei

joi, 06 februarie 2020

LIVADA COPILĂRIEI


Mult-demult tare mai este,
eu, copil ca-ntr-o poveste,
în livadă mă jucam fireşte.

Mă jucăm, mă zbenguiam,
în copaci mă căţăram,
fructele le culegeam.

Copaci mulţi şi cu de toate,
ciripit de păsări minunate,
eu şi larma curţilor din sate.

Dar, copacii s-au uscat,
şi părinţii au plecat,
şi casa sa-nstrăinat.

Azi, stau cuminte pe terasă,
gândul zboară, nu mă lasă,
mi-e dor şi de livada de acasă.


Alexandrina Spânu - SPERANȚE

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.