Crisp - Leonid Dimov

Se-ncinge tabla dogorând la soare
De pe acoperişuri săltătoare,
Căci saltă-n arşiţă ori mi se pare
Că toate suie-n salt ca să coboare
Şi-i linişte-n uluci, atât de mare,
Că scot şi melcii coarne suitoare,
Cleioşi pe sub brusture la răcoare...
Dar lunecosul corn de vânătoare
A răsunat deodată-n depărtare
Şi ne-ndreptăm cu toţii mic şi mare,
Spre codrii de molift, fără scăpare.

Au şi râmat mistreţii o cărare.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Leonid Dimov



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.