Lacătul din gând

miercuri, 25 martie 2026

Am iubit la nebunie
Și-am pierdut tot ce-am avut.
Sufletu-mi stă cu chirie
Într-un timp aproape mut.

Lacrima din ochi e vie
Și durerea din cuvânt.
Nu sunt rimă-n poezie,
Sunt doar pulbere și vânt.

Te văd în orice femeie
Și te strig mereu, plângând.
Tu ești unica mea cheie
De la lacătul din gând.

Nici uitarea nu mă cere,
Nici apusul nu mă vrea.
Sunt sfârșitul unei ere
Ce ardea-n ultima stea.

Iar de-o fi să pier de dor,
Vei fi rana din suspin,
Muzică-ntr-un ultim cor,
Poate chiar blestem divin.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.