Sub frunte un pian dezacordat
Îmi reproșează niște clape lipsă,
Văd chipul tău, de toți mult adorat
Zâmbind ca soarele după eclipsă.
Nu m-am lăsat vreodată întrecut
De vreun sătean la truda pe ogor,
Al tău surâs cu farmecu-i crescut
Ți-l dăruiai precum săgețile, Amor...
Pe pragul casei nu am gâfâit
Când te-am trecut decis să-mi fii mireasă,
Te-am pedepsit ades pentru zâmbit,
De gelozia mea nu era tihnă-n casă.
Dar ai plecat, singurătăți mi-au muls
Din suflet tot izvorul de-apă dulce,
N-am frunte pentru pieptul lui Iisus,
Din spate-am lepădat ultima cruce...
Sub mărul ce Edenul mi-a furat,
În noaptea-n care nimeni nu m-așteaptă
Mi-oi face cerc la funia ce-am jurat
S-o pun pe gât pe cea mai naltă treaptă...
Rămân să bântui lumea ca moroi,
În stirpea ta-mi voi răspândi veninul
Prin viespi ce vor mușca în roi,
Nici rugi, nici vrăji nu-mi vor opri festinul...
................................................
Sub frunte un pian reacordat
Răspunde vesel, fără clape lipsă
Urcând surâs pe-un chip mult adorat;
Bunicii văd că-i soare, nu eclipsă!...
vezi mai multe poezii de: dorurot
Detalii poezie:
Distribuie pe: