Poezii despre Iubire:

Tărâmul tău cu visuri mă conține,
Mă crește cu lumini din dimineață,
Profunde rădăcini îmi trec prin viață,
Când îți îngropi pădurile în mine.

Dar spune-mi tu, femeia, când pune gheara-i aspră.
E cale de întors, să nu te pedepsească?

Se cade, în tăcere, ca sclavii în frânghie

Câteodată visez, câteodată mi-e dor
Câteodată mi-e foame
mi-e sete de tine
Câteodată mă uit, pierdut printre nori

Să ne-ntâlnim, frumoaso,
La margine de doruri
Și să-ți presar pe spate
Săruturi și amoruri,

Să nu aud de despărțire, nici de-ntinare să n-aud,
Tot ce a fost atunci, pesemne, ca frunza-n vânturi s-a pierdut?

Și se mai spune, înc-o vreme, s-a depărtat, pe veci, e dusă,

Cu gura mea, care-a mușcat,
Din sânul tău, cel alb și greu
Și cum tu îmi sopteai mereu:
- Esti amuzant!

S-a deșteptat întreaga stradă-n gloată,
Când s-au răstit claxoane și căruțe.
Un râu și-a răsturnat cerneala toată,
Prin sălcii speriate și desculțe.

În lumea mea, aripei nu-i va ajunge zarea.
Va vrea să guste cerul, să-i răscolească slava
Cu dorul ei de tine. Tu caută dumbrava
Acelui rai, ce ție îți dăruiește floarea!

Știi tu să mă zvârli, ca arcul, până-n largul lumii tale,
Să mă-nalți de subsuară, să-mi guști oful de pe buze,
Într-atât cât să m-adape cele mai frumoase muze,
Ce adastă pe-a ta gură despletite, albe, goale?

Adevărul
Din adevărul ce trăiește-n tine,
din al vieții mers,
arată-mi totul,vers cu vers,