Poezii despre Iubire:

Privirea ta mă ţintuia
avidă-n aşteptare,
am tresărit şi am răspuns
la marea ta ardoare.

Nu-i nimic întâmplător
cât trăim sub soare,
întâlnirea noastă însă
a fost o-ntâmplare.

S-a-nvârtit în jurul unei lumânări,
crezând că-i soarele.
Era fericit şi nu ştia că totu-i minciună.
Spre ziuă, lumânarea s-a stins

Priveam în asfinţit cum marea
se legăna încet spre mal,
când te-am văzut venind călare,
pe creasta unui val.

Nu vezi ca-ncep o noua zi cu tine
Lumina mea,lucind intre lumine?
Nu te surprinde
Hotarul fiintei mele

Suflu-n carnea ta de jar
cu sărutul meu de miere
şi luceafăr şi măgar
iau ce n-aş putea vai cere

E totu-n jurul meu tăcere
Si soarele s-a stins c-un tremurat,
Aud departe-un strigăt de durere
Al visului de vorbe mutilat.

Nu mai iubesc fapturi de lut-
lluzii si desertaciune;
Ma-ntorc in focul cel stiut
Supranumit Intelepciune.

Un vis tulburător, cumplit,
M-a fermecat și m-a-ngrozit.
Mai văd frânturi din visul meu
Iar inima-mi se zbate greu.

Lumina ce apare la orizontul vieţii
ne este călăuză, în timp, către apus.

În tinereţea noastră ne place asfinţitul