Poezii despre Iubire:

Noaptea vine blând, ușoară,
Ca un vis ce mă-nfășoară,
Stelele clipesc departe,
Șoapte dulci, chemări deșarte.

Prea plină de vară-i fereastra spre tine,
Prea-i zumzăie-a soare și-a zboruri perdeaua,
Prea lung năpădește cu razele steaua,
Când noaptea îi fluieră-n vânturi suspine!

Când luminile se sting
Eu iți simt privirea deasă;
Din priviri când te cuprind,
Iți șoptesc că ești frumoasă.

Între un azi și-un mâine, un ieri ce mai contează?
Cum poruncești greșelii să plece din risipă,
Când nu greșeala doare, ci lipsa ta din clipă
Și-n rondul dintre zile, doar clipa stă de pază?

Am să te-aștept în parcul desfrunzit
Cu ochi închiși. Să nu te scap din gând.
Și-am să-mi aduc aminte rând pe rând
Cuvintele cu care m-ai iubit.

De mult am strâns în adâncimea firii
Preasfântul înțeles, de nepătruns,
Dorit de toți, nicicând îndeajuns -
Semințele de foc ale iubirii.

Te-am iubit
Dar m-ai rănit
Am vărsat lacrimi pe podea
În timp ce tu plecai la ea.

borna de la hotarul începutului spre tine
- citită invers -
mă împarte în două gravitații
una dornică să-ți intersecteze gândul

Mi-e limpede ca apa de oglindă,
Adâncă-n tine ca un eu hapsân,
Că pasul peste pragul tău rămân,
Atât cât umbra mea să te cuprindă,

În fața albului aprins pe trupul gol de foaie,
Constat că-i noapte în cuvânt și lapsus în cerneală
Când nu-mi încolăcești un vers, nu-mi șezi într-o vocală
Și când nu-mi scalzi condeiu-n val de-albastră hărmălaie.