Sfântului holopoem, supraetajatelor lui metafore... - Ion Pachia-Tatomirescu

Ion Pachia-Tatomirescu


Sfântului holopoem, supraetajatelor lui metafore...

Cum nu trebuie să dai mierloiul din inima-ţi cu stent,
pe mierla de pe ramul drept al arborelui genealogic,
în aprilie, da, cea de pe crenguţa aceea, parcă în simetrie
cu artera-ţi carotidă de stânga, aceea, cu bază-n sinus,
cea conducătoare de globule împurpurate de emoţii
proaspătului cer cu îndimineţit crepuscul,
ori cum nu trebuie să-l schimbi nici pe mierla din vârful
de piramidă, cea aşezată imperceptibil-invizibil pe tine,
de-acel ochi pineal, din fruntea tuturor pupilelor lumii,
tot aşa, nu înstrăina nici truda-mi de Sisif, cu stânca
metaforei mele supraetajate, ancorată cu tânăr odgon,
între omoplaţii-mi trecuţi de amieze cu bine, în părelnicia
rucsacului umplut cu tot aurul pentru cosonii Daciei,
dar şi cu proprietăţi întru alpinul catharsis,
tot mai ozonat-înviorător şi infinit reiterat...!

Şi tot aşa, nici truda-mi de Sisif să n-o dai la străini,
cu sâgă-uluc, ori cu lespezi-uluci aidoma treptelor
de rachete-metafore, de le duc, de le-aştern treptat,
la mal de năvalnic pârâu, ţâşnit din peştera de azur,
de sub un vârf ca de Cogaion, mereu tangent norului
de bosoni, mereu în atingerea razei lui Dumnezeu...!

Şi tot aşa, nici truda-mi de Sisif să n-o încredinţezi
decât ferm Sfântului Holopoem, divină vibraţie, energie
nebănuită sub saturniana-i pălărie, sub neştirbita lui
aură-galaxie, de unde se ivesc tot mai des ploi calde
cu prigorii, printre fulgeraşe, la echinocţiul de primăvară,
peste toate fertil-dumnezeieştile reliefuri cu nestemate,
dar şi cu piroclastite de metafore paradoxist-revelatorii,
cât zgârie-norii, cât rezistă armătura cu omătuţe sculptate
în fildeşii de chihlimbar ai mamuţilor – aproape spiralicii
colţi ce-nfiorară gravitaţia şi câmpiile-nflorite de litere...

Adăugat de: Donares

vezi mai multe poezii de: Ion Pachia-Tatomirescu