Paradisul - Ioanid Romanescu

Poeții când există e-o minune,
Poeții nu se nasc, ei sunt născuți,
Poeții nici nu dorm, numai visează,
Poeții niciodată nu-s prea mulți.

Poeții n-au religii și nici zei,
Poeții nu așteaptă pe la uși,
Poeții libertatea nu o sapă
Și-s cei mai îngeri dintre nesupuși.

Poeții n-au familii, au iubite,
Poeții bunăoară sunt cu toții
Cei care lasă lumea pentru alții,
Poeții curg mereu de-a lungul nopții.

Poeții au un fel de n-ar mai fi,
Poeții niciodată nimic nu înconjoară,
E o rușine să învingi poeții
Și sacrilegiu e să-i naști a doua oară.

Poeții nici nu știu ce-nseamnă
A fi nemuritor sau muritor
- Cât o cămașă viața lor durează -
Poeții au un paradis al lor.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Ioanid Romanescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.