Eșarfa de mătase la gâtul rece strânge
Neliniștea schimbării la care nu ajunge
Nici orizontul mării, nici crestele semețe
Și- atunci 'ți- ascunzi privirea de curioase fețe.
Când vântul în simțire eșarfa o desface
O liniște din ceruri coboară dându- ți pace
Si- adâncurile mării cu liniștea te- îmbie
Și-un licăr de speranță în suflet îți învie.
Dar vântul nu mai suflă, căldura mângâierii
Dispare și te lași iar pradă disperării
Însă puterea păcii și- a liniștii simțite
Îți spulberă eșarfa iluziilor deșarte.
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Detalii poezie:
Distribuie pe: