În acelaşi loc - Gellu Dorian

Lasă ferestrele deschise, cît de larg deschise,
aerul tot timpul aduce cu el pe cel mai bun prieten,
este adevărat, el n-a existat vreodată aşa cum a existat aerul,
dar, rătăcind, ar putea veni să respire odată cu tine,
sau, mai curînd, ar putea pleca, dacă aerul din camera ta
nu-l mai respiră,
trupul tău este o casă închisă,
de cele mai multe ori pleoapele sunt trase peste ochi
iar lumina din interior nu este la fel cu lumina de afară,
acolo sunt enorm de multe pleoape deschise,
ca nişte lăcuste care vin peste grîne
cînd pîinea lipseşte de pe masă,
iar cel flămînd se uită la tine ca la o cetate în care nu mai intră
nici un călător,
fă o fereastră acolo,
deschide-o şi strigă la lume de să se cutremure cerul,
azi ieşi din tine şi intri în afara ta, de unde ai lipsit
atît de mult, încît aerul de acolo nu te mai încape,
toţi ţipă la tine ca la o stafie,
fac cruce, golindu-se de toată dragostea
care ar fi putut exista ca o icoană făcătoare de minuni,
lasă de azi înainte toate ferestrele deschise,
chiar dacă nu mai are cine ieşi pe ele,
dar vei vedea zborul care ar fi putut fi al tău
cum cară pe aripi aerul ghiftuit de iluzii
în care ai rătăcit pînă acum –
priveşte cum te întorci în acelaşi loc
din care nu ai plecat niciodată.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Gellu Dorian