Gândul

Autor:Adrian Cremene


Adăugat de: Adrian Cremene

duminică, 18 august 2024

Există momente în care gândul la tine mă atinge. Atunci pielea acelui trup al meu se înfiorează.
Mă las încet în umbra gândului care se naște pentru a mă sfâșia.
Prăbușit îndur absența ta.
Adierea mișcărilor trupului tău le simt. Nu știi că te privesc, nu știi că admir forma materială a visului meu ce ești tu.
Acum acest vis al împlinirii visului meu doare.
împlinire a mea ce lipsești acum, dar tu ești atât de profund cuibărită.
Mintea mea, înnebunită de prezența absenței tale, se zbate.
Respirația ta mișcă valurile mării sufletului meu.
Înecat mă scufund în dragostea ce-ți port, mi-e bine.
Mâinile mele te caută în întunericul din fața luminii ce ești pentru mine.
Singurătatea îmi devoră clipele de liniște, precum luna plină somnul.
Furtuni se nasc pentru a distruge cugetul meu.
Ești în mine ca pădurea ce freamătă.
Durere ce frânge.
Aștept în vis atingerea ce-mi va înfiora trupul, trupul acesta singur de tine.
Dorință, durere, iubire și cânt sunt toate 
sub pleoapele ce se închid pentru a-mă gândi din nou la tine,
pentru a te privi, pentru a visa prezența mistuitoare a împlinirii visului.


vezi mai multe poezii de: Adrian Cremene


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Dragoste
  • »» Poezie de debut? da
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.