Sonetul XVIII [Il Canzoniere] - Francesco Petrarca

Traducere de Octavian Cocoş

A încercat iar şi iar să laude frumuseţea Laurei, dar nu a reuşit.

Mă ruşinez că rima mea-i tăcută
şi-a ta mândreţe, doamnă, n-o arată,
deşi când te-am văzut eu prima dată
am ştiut clar, nu-i alta mai plăcută.

Dar e prea greu, şi mâna nu m-ascultă,
nici pila să-ţi dea lustru n-o să poată;
îmi pun la lucru dibăcia toată,
dar mă blochez, căci este muncă multă.

De-atâtea ori deschis-am gura mare,
dar vocea-n piept mi s-a oprit grăbită;
să poată fi vreuna mai înaltă?

Şi-am vrut să scriu ades versuri solare:
dar pana, mâna, mintea ce s-agită
s-au poticnit de fiecare dată.

Adăugat de: Octavian

vezi mai multe poezii de: Francesco Petrarca



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.