Sonetul XI [Il Canzoniere] - Francesco Petrarca

Traducere de Octavian Cocoş

Speră că timpul va lua din frumuseţea Laurei şi o va face mai miloasă.

De-aş fi scutit de jalea cea haină
şi de al vieţii chin ce mă străpunge,
când, doamnă, tu bătrână vei ajunge
şi-n ochii tăi n-o să mai văd lumină,

iar păru-ţi blond de-argint o să devină,
ghirlanda ce-a fost verde se va frânge,
obrajii-ţi vor rămâne fără sânge,
şi eu în plâns n-o să găsesc odihnă:

poate Iubirea îmi va da putinţa
să-ţi spun cât am răbdat eu în tăcere
ani, zile, ore ce-au trecut discrete;

dar dacă soarta-mi va nega dorinţa
n-aş vrea să simt atunci înc-o durere
aflând că ai avut târzii regrete.

Adăugat de: Octavian

vezi mai multe poezii de: Francesco Petrarca



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.