Femei în lumea literaturii - Mariana Moga

Actul de a scrie sau de a se dedica profesional scrierii i-a fost interzis multă vreme femeii, concepția fiind că rolul acesteia este legat de viața de familie, de îngrijirea copiilor și gospodăriei, lovindu-se sute de ani de subestimarea aptitudinilor sale intelectuale. Totuși, primul autor cunoscut în istoria lumii este o femeie, Enheduanna. Era Înalta Preoteasă a zeiței Inanna și a zeului lunii Nanna, rol obținut, într-o perioadă de mare agitație politică, cu scopul de a ajuta la instaurarea puterii în sudul regatului în care trăia. A locuit în Ur, un oraș-stat sumerian, în urmă cu peste 4.200 de ani. Printre contribuțiile sale la literatura sumeriană sunt și o colecție de imnuri cunoscute sub numele de „Imnurile templului sumerian”. Tot ea a fost prima femeie care a deținut o titulatură de mare importanță politică, conferit doar fiicelor de regi.
La începuturile umanismului se poate vorbi despre o mică deschidere a societății față de ideea că femeia are dreptul să învețe să citească doar pentru a cunoaște și înțelege mai bine textele sacre, fără însă a-și neglija obligațiile de veacuri. În public îi era interzis să-și spună părerea despre ceea ce descoperise în textele parcurse. Motivul: niciodată o femeie nu putea ști mai multe decât un bărbat.
Astfel personajele feminine ale vremii, care au avut îndrăzneala să scrie, au avut și de suferit. Cele care au reușit să-și finalizeze operele literare le-au atribuit în cele din urmă soților lor, pentru a evita represaliile sociale.
Până la mijlocul secolului al XIX-lea literatura condamna, într-un fel sau altul, comportamentele „imorale” ale femeilor. Această imoralitate este strâns legată de ieșirea din „obligații” și dezvăluirile despre o viață pe care nu și-au ales-o. Prin urmare e destul de dificil să găsești exemple de scriitoare ieșite din anonimat.
Când s-a dezvoltat romantismul puține femei au putut fi prezente în viața publică. Multe dintre autoarele vremii au fost nevoite să-și publice lucrările sub pseudonime masculine, precum: Amantine Lucile Aurore Dupin cunoscută ca George Sand; surorile Bronte care au folosit numele de Currer Bell, Ellis Bell sau Acton Bell; Cecilia Bohl - a scris sub pseudonimul Fernan Caballero și Maria Lejarraja care se semna Gregorio Martinez Sierra. Femeile scriitoare erau pur și simplu o imposibilitate pentru societate, astfel că a început lupta insistentă pentru drepturi, pentru recunoașterea efortului și munca - de multe ori invizibilă, desfășurată atât în afara cât și în interiorul căminului.
Cele care au îndrăznit și s-au consacrat într-un final ca și scriitoare au fost: Jane Austen, Mary Shelley și Virginia Woolf, în Anglia; Rosalía de Castro și Emilia Pardo Bazán, în Spania, și Gabriela Mistral din Chile.
Spre sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX apare o nouă imagine a feminității, în încercarea de a modela opinia publică, cu scopul de a înțelege rolului femeii în societate. Apare „femeia nouă”, femeia care se răzvrătește, este obosită de prea multe restricții și, prin urmare, rupe canoanele impuse de societatea tradițională. Exemple în acest sens sunt „Madame Bovary”, lucrare care reflectă această separare clară de imaginea feminină anterioară și inițiază o schimbare în operele literare ale vremii.
Pe măsură ce secolul XX a progresat vocile feminine au făcut eforturi pentru a se elibera de limitările sociale, iar femeia se afirmă politic, în public, și devine parte a peisajului cultural prin literatură. Noua femeie este concepută în paginile ficțiunii de către alte autoare ce își aveau propriile idei despre feminism. Astfel partea feminină devine o figură complexă în literatură, mass-media și în practică.
În prezent asistăm la o dezbatere importantă: există sau nu literatură feminină, adică o literatură pe care doar scriitoarele o pot crea?
Concluzia este că activitatea profesională a autorilor este aceeași indiferent de sex și nu există o literatură separată. Pe scurt, rolul femeii autoare începe să se consolideze. Scriitorul, indiferent de sex, oferă cititorului său o lume fictivă sau reală și poate expune numeroase concepte care nu au legătură cu masculinitatea sau feminitatea, ci cu universul personal și creativitatea sa.
Dacă ar fi să răspundem la întrebarea „Ce rol joacă femeia în societatea literară de astăzi?”, răspunsul ar fi: Rolul cititorului, scriitorului, personajului de roman sau poveste și mai ales al creatorului de infinit.