Față neagră

joi, 22 august 2024

( Romantism întunecat)

Îmbobocea pe un nor albastru
un trandafir negru-pistrui;
Fumurii erau bobii viței de vie,
prin neagră vâslea sânge de zmeie.

Pe cap purta dantele înnegrite
ca penele de corb umbrite și lungi.
Își îngropase-n stânca sumbră
destinul, fructul scurs din crăci solare.

Se spovedea la luna plină
iar pe lutul crud cu mișcarea ei fină,
își lăsa crucea de pe umăr și
îngenunchea pe lacrima ce se vărsa.

Întunecimi și adâncuri desfira domoală,
înțepa fiori în trupuri ca de smoală,
înfierbântată
iar sânii ei cei mari și copți
Implorau ca să fie adoptați.

Femeia cu mâinile de ceară,
cu ochii treji
se ciondănea cu moartea în fiecare seară
și se furișa în propriile-i tăceri.
O judeca pentru sângeriile plăceri
și lăcrima tot timpul.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.