*** - Emil Brumaru

Am locuit o vreme-ntr-un bostan
Pe care îl scobisem an de an.
Aveam acolo pat cu aşternuturi
Făcute din aripi calde de fluturi
De după-amiază şi din raze fine
Ce se lipeau când transpirai de tine,
De trebuia să îţi descurc din ele
Trupul cu sâni răstiţi la sfinţi, coapse grele
Şi să-ţi aşez cu grijă pe podele
Tălpile moi şi degetele mici
Ca dintre pernele profunde să-ţi ridici
Lenea ta suverană şi-n odaie
Să-ţi târîi părul tânăr ca pe-o claie
De unde se aud foşnete pure
Ca ale ierbii-ndrăgostite-ntr-o pădure...

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Emil Brumaru



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.