Nu mai jeliţi, tăceţi puţin măcar [Now let the mouth of wailing for a time] - Edna St. Vincent Millay

Traducere de Octavian Cocoş

Nu mai jeliţi, tăceţi puţin măcar,
Şi mergeţi spre-acea uşă, bocitori,
Gătită şi cu panglici şi cu flori,
Şi nu mai plângeţi. Eu, copil fugar,
Dintr-un ţinut frumos, cu cerul clar,
Privesc la voi cu ochi strălucitori
De lângă urnă, deci, de ce din zori
Aveţi obrajii uzi şi chip amar?
Durerea cruntă, chinul lung şi greu,
Sunt ale celor slabi şi deprimaţi,
Ce n-au speranţă şi în jos privesc.
Dar cei ce-şi pun credinţa-n Dumnezeu,
Azi se despart, iar mâine se-ntâlnesc,
Jelindu-mă, voi nu vă ruşinaţi?

Adăugat de: Octavian

vezi mai multe poezii de: Edna St. Vincent Millay



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.