Drepturile tuturor Creștinilor - Cristian Diaconița

Articolul 326 — Libertatea persoanei
(1) Fiecare creștin are dreptul la libertate și demnitate.
(2) Libertatea trebuie exercitată cu respectarea libertății celorlalți.
(3) Nimeni nu trebuie să fie supus sclaviei, exploatării sau controlului abuziv.
Articolul 327 — Libertatea de conștiință
(1) Fiecare persoană are libertatea de a-și forma convingerile religioase.
(2) Nimeni nu trebuie obligat prin violență să creadă sau să renunțe la credință.
(3) Credința trebuie mărturisită liber și responsabil.
Articolul 328 — Libertatea de rugăciune
(1) Creștinul are dreptul să se roage individual.
(2) Creștinii au dreptul să se roage împreună, potrivit tradiției lor.
(3) Nimeni nu trebuie împiedicat ilegal să își practice credința.
Articolul 329 — Libertatea de exprimare
(1) Creștinul are dreptul să își exprime credința și opiniile.
(2) Exprimarea trebuie să respecte demnitatea celorlalți.
(3) Libertatea de exprimare nu trebuie transformată în amenințare, violență sau calomnie.
Articolul 330 — Libertatea de asociere
(1) Creștinii au dreptul să formeze comunități, organizații și asociații religioase, potrivit legii.
(2) Asocierea trebuie să fie voluntară.
(3) Nicio persoană nu trebuie obligată să facă parte dintr-o organizație religioasă.
Articolul 331 — Libertatea de a participa la cult
(1) Credinciosul are dreptul să participe la slujbe și activități religioase.
(2) Participarea trebuie să fie liberă.
(3) Nimeni nu trebuie obligat prin violență să participe la un cult.
Articolul 332 — Dreptul la proprietate
(1) Bunurile dobândite în mod legal trebuie respectate.
(2) Nimeni nu are dreptul să fure sau să distrugă bunurile altuia.
(3) Proprietatea trebuie exercitată cu responsabilitate.
Articolul 333 — Interzicerea furtului
(1) Însușirea unui bun fără drept este condamnată.
(2) Furtul nu poate fi justificat prin lăcomie, răzbunare sau dorința de îmbogățire.
(3) Creștinul este chemat să respecte munca și bunurile aproapelui.
Articolul 334 — Restituirea bunului furat
(1) Cel care a furat este chemat să restituie bunul sau să repare prejudiciul, atunci când este posibil.
(2) Recunoașterea greșelii și repararea răului reprezintă forme importante ale responsabilității.
Articolul 335 — Condamnarea fraudei
(1) Frauda și înșelăciunea sunt incompatibile cu principiul adevărului.
(2) Nimeni nu trebuie să falsifice documente sau informații pentru a obține avantaje.
(3) Creștinul este chemat să fie cinstit în afaceri și în relațiile sale.
Articolul 336 — Condamnarea corupției
(1) Corupția este incompatibilă cu dreptatea și cinstea.
(2) Nimeni nu trebuie să ofere sau să primească avantaje ilegale pentru obținerea unei decizii nedrepte.
(3) Puterea nu trebuie cumpărată cu bani.
Articolul 337 — Cinstea în muncă
(1) Munca trebuie realizată cu responsabilitate.
(2) Creștinul trebuie să evite înșelăciunea și neglijența intenționată.
(3) Angajatul trebuie să își îndeplinească responsabilitățile, iar angajatorul trebuie să respecte drepturile angajatului.
Articolul 338 — Respectarea muncitorului
(1) Persoana care muncește trebuie tratată cu demnitate.
(2) Munca cinstită nu trebuie disprețuită.
(3) Exploatarea muncitorilor este condamnată.
Articolul 339 — Plata corectă
(1) Munca trebuie remunerată potrivit înțelegerii și legii.
(2) Angajatorul nu trebuie să rețină în mod nedrept plata datorată.
(3) Înșelarea muncitorului în privința remunerației este condamnată.
Articolul 340 — Condamnarea exploatării economice
(1) Nimeni nu trebuie exploatat prin amenințări, fraudă sau constrângere.
(2) Persoanele vulnerabile trebuie protejate împotriva exploatării economice.
(3) Bogăția nu trebuie folosită pentru dominarea abuzivă a celor săraci.
Articolul 341 — Dreptul la odihnă
(1) Omul are nevoie de odihnă.
(2) Creștinul trebuie să își organizeze viața astfel încât munca să nu distrugă sănătatea și familia.
(3) Respectarea timpului de odihnă trebuie încurajată.
Articolul 342 — Condamnarea lăcomiei
(1) Lăcomia nu trebuie să devină scopul vieții.
(2) Bogăția trebuie administrată cu responsabilitate.
(3) Creștinul este chemat să fie generos față de cei aflați în nevoie.
Articolul 343 — Condamnarea iubirii excesive de bani
(1) Banii sunt un mijloc, nu scopul suprem al existenței.
(2) Dorința de îmbogățire nu justifică furtul sau înșelăciunea.
(3) Creștinul trebuie să urmărească cinstea înaintea câștigului nedrept.
Articolul 344 — Ajutorarea săracilor
(1) Comunitățile creștine trebuie să încurajeze ajutorarea celor săraci.
(2) Sărăcia nu trebuie considerată un motiv pentru dispreț.
(3) Ajutorul trebuie oferit cu demnitate.
Articolul 345 — Protecția persoanelor fără adăpost
(1) Persoanele fără adăpost trebuie tratate cu respect.
(2) Comunitățile pot organiza programe de hrană, îmbrăcăminte și sprijin.
(3) Persoana aflată în dificultate nu trebuie umilită.
Articolul 346 — Responsabilitatea față de bunurile comunității
(1) Bunurile unei biserici sau organizații creștine trebuie administrate responsabil.
(2) Nimeni nu trebuie să folosească bunurile comunității pentru îmbogățire personală prin fraudă.
(3) Administrarea trebuie să urmărească scopul pentru care bunurile au fost oferite.
Articolul 347 — Transparența financiară
(1) Comunitățile creștine sunt încurajate să păstreze evidențe clare ale veniturilor și cheltuielilor.
(2) Fondurile comunității trebuie folosite în mod responsabil.
(3) Donațiile trebuie administrate cu integritate.
Articolul 348 — Condamnarea luxului ostentativ
(1) Bogăția nu trebuie folosită pentru umilirea celor săraci.
(2) Creștinul este chemat la cumpătare și responsabilitate.
(3) Comunitatea trebuie să acorde atenție persoanelor aflate în nevoie.
Articolul 349 — Solidaritatea
(1) Creștinii sunt chemați să se ajute reciproc.
(2) Solidaritatea poate fi exprimată prin timp, muncă, hrană, sprijin financiar, rugăciune și încurajare.
(3) Ajutorul trebuie oferit fără exploatarea celui ajutat.
Articolul 350 — Principiul cinstei
(1) Cinstea trebuie să fie prezentă în familie, Biserică, școală, muncă și societate.
(2) Creștinul trebuie să evite furtul, frauda, corupția și înșelăciunea.
(3) Nicio avere nu este mai importantă decât demnitatea omului și dreptatea.Articolul 351 — Libertatea religioasă
(1) Fiecare persoană are dreptul la libertatea religioasă și la libertatea de conștiință.
(2) Creștinul are dreptul să își mărturisească și să își practice credința în mod liber și pașnic.
(3) Nimeni nu trebuie persecutat pentru credința sa sau pentru lipsa unei credințe.
Articolul 352 — Respectarea demnității tuturor oamenilor
(1) Demnitatea umană trebuie respectată indiferent de religie.
(2) Creștinul trebuie să trateze fiecare persoană cu respect.
(3) Diferențele religioase nu justifică insultele, amenințările sau violența.
Articolul 353 — Creștinul și persoanele de alte religii
(1) Creștinul poate avea relații pașnice cu persoane de alte religii.
(2) Respectul față de o persoană nu înseamnă renunțarea la propria credință.
(3) Dialogul religios trebuie purtat fără ură și fără constrângere.
Articolul 354 — Respectarea persoanelor politeiste
(1) Creștinul poate considera politeismul incompatibil cu propria credință.
(2) Această convingere nu îi dă dreptul să agreseze persoanele politeiste.
(3) Diferențele teologice trebuie discutate prin argumente și dialog, nu prin violență.
Articolul 355 — Interzicerea persecuției religioase
(1) Nicio persoană nu trebuie persecutată pentru credința sa.
(2) Nimeni nu trebuie bătut, amenințat sau omorât pentru religia pe care o are.
(3) Creștinul este chemat să apere pacea și demnitatea umană.
Articolul 356 — Dreptul de a nu crede
(1) Libertatea religioasă presupune și libertatea conștiinței.
(2) O persoană nu trebuie forțată să declare o credință pe care nu o are.
(3) Creștinul poate mărturisi credința sa, fără a constrânge o altă persoană să creadă.
Articolul 357 — Interzicerea convertirii prin forță
(1) Nimeni nu trebuie convertit prin violență.
(2) Credința trebuie primită liber.
(3) Amenințarea, bătaia sau constrângerea nu reprezintă mijloace legitime de transmitere a credinței.
Articolul 358 — Misiunea creștină
(1) Creștinul poate vorbi altora despre Evanghelie.
(2) Mărturisirea credinței trebuie realizată cu respect.
(3) Persoana care ascultă are dreptul să accepte, să respingă sau să pună întrebări.
Articolul 359 — Dialogul între religii
(1) Dialogul între persoane de credințe diferite poate contribui la pace.
(2) Dialogul nu presupune renunțarea la propriile convingeri.
(3) Scopul dialogului trebuie să fie cunoașterea reciprocă și evitarea conflictelor.
Articolul 360 — Condamnarea urii religioase
(1) Ura împotriva unei persoane doar pentru religia sa este condamnată.
(2) Critica unei doctrine nu trebuie transformată în atac asupra demnității persoanei.
(3) Nicio diferență religioasă nu justifică violența.
Articolul 361 — Libertatea cultelor
(1) Comunitățile religioase au dreptul să își organizeze activitățile potrivit legii.
(2) Creștinii ortodocși, catolici și protestanți își pot practica propriile tradiții.
(3) Celelalte comunități religioase au, la rândul lor, dreptul la libertate religioasă, potrivit legii.
Articolul 362 — Respectarea lăcașurilor altor religii
(1) Lăcașurile de cult ale altor religii trebuie respectate.
(2) Distrugerea sau vandalizarea unui lăcaș de cult este condamnată.
(3) Creștinul trebuie să își apere propria credință prin mijloace pașnice.
Articolul 363 — Libertatea de exprimare religioasă
(1) Creștinul poate vorbi despre Dumnezeu, Iisus Hristos, Evanghelie și propria credință.
(2) Exprimarea religioasă trebuie să respecte drepturile celorlalți.
(3) Amenințarea nu constituie mărturisire creștină.
Articolul 364 — Critica religioasă
(1) O persoană poate critica idei și doctrine religioase în limitele legii.
(2) Creștinul poate răspunde prin argumente și explicații.
(3) Violența nu reprezintă un răspuns legitim la critica religioasă.
Articolul 365 — Protejarea minorităților religioase
(1) Minoritățile religioase trebuie tratate cu respect.
(2) Copiii aparținând unei minorități religioase nu trebuie agresați pentru credința familiei lor.
(3) Discriminarea religioasă trebuie combătută.
Articolul 366 — Prietenia între persoane de religii diferite
(1) Creștinul poate avea prieteni de alte religii.
(2) Prietenia nu obligă persoana să renunțe la credința proprie.
(3) Respectul reciproc trebuie să fie baza relației.
Articolul 367 — Căsătoria și diferențele religioase
(1) Diferențele religioase dintre două persoane trebuie tratate cu respect și responsabilitate.
(2) Nimeni nu trebuie obligat prin violență să își schimbe religia.
(3) Aspectele religioase ale unei căsătorii trebuie stabilite în mod liber și responsabil, potrivit legii și tradiției religioase implicate.
Articolul 368 — Condamnarea discriminării religioase
(1) O persoană nu trebuie discriminată doar pentru credința sa.
(2) Nimeni nu trebuie refuzat, umilit sau agresat doar pentru apartenența religioasă.
(3) Dreptatea trebuie aplicată fără favoritism religios.
Articolul 369 — Creștinismul și pacea
(1) Creștinul este chemat să fie făcător de pace.
(2) Conflictele religioase trebuie prevenite prin dialog.
(3) Credința nu trebuie folosită ca pretext pentru răzbunare.
Articolul 370 — Interzicerea răzbunării religioase
(1) Nimeni nu trebuie atacat pentru o faptă atribuită religiei sale.
(2) O crimă comisă de un individ nu trebuie folosită pentru condamnarea tuturor membrilor unei religii.
(3) Responsabilitatea este individuală.
Articolul 371 — Respectarea persoanei înaintea diferenței
(1) Înainte de orice diferență religioasă, fiecare persoană trebuie tratată ca ființă umană cu demnitate.
(2) Creștinul este chemat să vadă în aproapele său o persoană care trebuie tratată cu respect.
Articolul 372 — Ajutorarea tuturor oamenilor
(1) Fapta bună nu trebuie condiționată de apartenența religioasă a persoanei ajutate.
(2) Creștinul poate ajuta un om indiferent de religia acestuia.
(3) Milostenia trebuie făcută cu iubire și fără umilire.
Articolul 373 — Pacea între comunități
(1) Comunitățile creștine trebuie să contribuie la menținerea păcii.
(2) Ele trebuie să condamne violența religioasă.
(3) Liderii religioși trebuie să evite discursurile care provoacă ura și conflictul.
Articolul 374 — Libertatea și adevărul
(1) Creștinul poate considera că propria credință este adevărată fără a considera necesară persecutarea celui care nu o acceptă.
(2) Adevărul religios trebuie mărturisit prin credință, argument și exemplu.
(3) Constrângerea nu poate produce o credință autentică.
Articolul 375 — Principiul păcii religioase
(1) Nicio diferență între ortodocși, catolici, protestanți sau persoane de alte credințe nu justifică bătaia, tortura, amenințarea, omorul sau persecuția.
(2) Credința trebuie apărată prin adevăr, rugăciune, dialog și exemplu.
(3) Libertatea religioasă, demnitatea umană și pacea trebuie protejate.Articolul 376 — Dreptul la viață
(1) Viața fiecărei persoane trebuie respectată și protejată.
(2) Omul nu trebuie să fie tratat ca un obiect.
(3) Nicio diferență de religie, confesiune, avere sau statut social nu justifică atentarea la viața unei persoane.
Articolul 377 — Interzicerea omorului
(1) Omorul intenționat este condamnat în mod categoric.
(2) Nimeni nu are dreptul să ia viața unei persoane din răzbunare, gelozie, ură sau lăcomie.
(3) Creștinul este chemat să apere viața și să urmărească pacea.
Articolul 378 — Interzicerea violenței
(1) Violența fizică împotriva unei persoane este condamnată.
(2) Lovirea, rănirea și agresarea aproapelui nu reprezintă mijloace creștine de rezolvare a conflictelor.
(3) Conflictele trebuie soluționate prin mijloace pașnice și legale.
Articolul 379 — Interzicerea torturii
(1) Tortura este incompatibilă cu demnitatea umană.
(2) Nicio persoană nu trebuie torturată pentru mărturisirea credinței, pentru o datorie, pentru o informație sau ca pedeapsă.
(3) Suferința impusă intenționat unei persoane nu poate fi justificată prin răzbunare.
Articolul 380 — Interzicerea tratamentelor degradante
(1) Nimeni nu trebuie umilit sau tratat cu cruzime.
(2) Pedepsirea prin umilire publică este condamnată.
(3) Respectul față de persoană trebuie păstrat chiar și atunci când aceasta a greșit.
Articolul 381 — Interzicerea amenințărilor
(1) Nimeni nu trebuie amenințat cu moartea sau cu vătămarea.
(2) Amenințarea nu trebuie folosită pentru obținerea ascultării.
(3) Persoanele amenințate trebuie să poată solicita protecție.
Articolul 382 — Interzicerea răpirii
(1) Răpirea unei persoane este condamnată.
(2) Nimeni nu poate fi privat ilegal de libertate.
(3) Libertatea persoanei trebuie respectată.
Articolul 383 — Libertatea de mișcare
(1) Persoana are dreptul să se deplaseze liber, în condițiile legii.
(2) Nimeni nu trebuie închis într-un spațiu împotriva voinței sale în scop de control sau pedeapsă ilegală.
(3) Familia și comunitatea religioasă nu pot transforma protecția într-o formă de captivitate.
Articolul 384 — Dreptul la siguranță
(1) Fiecare persoană are dreptul să se simtă în siguranță în familie și comunitate.
(2) Violența trebuie prevenită.
(3) Persoanele vulnerabile trebuie protejate în mod special.
Articolul 385 — Apărarea persoanei
(1) Persoana atacată are dreptul să se protejeze în limitele legii.
(2) Apărarea nu trebuie transformată în răzbunare.
(3) Scopul apărării trebuie să fie oprirea pericolului, nu pedepsirea agresorului.
Articolul 386 — Condamnarea răzbunării
(1) Creștinul nu trebuie să urmărească răzbunarea personală.
(2) O nedreptate trebuie soluționată prin dreptate și mijloace legale.
(3) Iertarea nu exclude dreptatea.
Articolul 387 — Dreptatea
(1) Dreptatea trebuie urmărită fără ură.
(2) Victima unei nedreptăți trebuie ascultată.
(3) Persoana acuzată trebuie tratată cu respect și să beneficieze de procedurile prevăzute de lege.
Articolul 388 — Prezumția de nevinovăție
(1) Nicio persoană nu trebuie considerată vinovată doar pe baza unei acuzații.
(2) Vinovăția trebuie stabilită potrivit procedurilor legale.
(3) Calomnia și acuzațiile false sunt condamnate.
Articolul 389 — Dreptul la apărare
(1) Persoana acuzată are dreptul să se apere.
(2) Nimeni nu trebuie obligat să recunoască o faptă prin bătaie sau amenințare.
(3) Adevărul trebuie căutat prin mijloace legale.
Articolul 390 — Interzicerea justiției personale
(1) Nimeni nu trebuie să își facă singur dreptate prin violență.
(2) Conflictele trebuie aduse în fața autorităților competente atunci când este necesar.
(3) Răzbunarea personală nu reprezintă dreptate.
Articolul 391 — Protecția victimei
(1) Victima unei agresiuni trebuie tratată cu respect.
(2) Victima nu trebuie învinovățită pentru faptul că a fost agresată.
(3) Comunitatea trebuie să încurajeze accesul victimei la ajutor și protecție.
Articolul 392 — Protecția martorilor
(1) Persoanele care oferă informații despre o faptă gravă trebuie protejate împotriva intimidării.
(2) Nimeni nu trebuie amenințat pentru că spune adevărul.
(3) Mărturia trebuie făcută cu responsabilitate.
Articolul 393 — Interzicerea intimidării
(1) Nimeni nu trebuie intimidat pentru a renunța la drepturile sale.
(2) Amenințările religioase, familiale sau sociale nu trebuie folosite pentru controlul persoanei.
Articolul 394 — Protecția împotriva abuzului
(1) Abuzul fizic, psihologic, sexual și economic trebuie combătut.
(2) Comunitățile creștine trebuie să încurajeze protejarea victimelor.
(3) Autoritatea nu poate constitui justificare pentru abuz.
Articolul 395 — Abuzul psihologic
(1) Umilirea constantă, amenințarea și manipularea pot produce suferință gravă.
(2) Aceste comportamente trebuie prevenite și combătute.
(3) Credința nu trebuie folosită ca instrument de manipulare psihologică.
Articolul 396 — Demnitatea persoanei
(1) Fiecare persoană are demnitate.
(2) Demnitatea nu dispare atunci când omul greșește.
(3) Pedeapsa și disciplina trebuie exercitate cu respectarea persoanei.
Articolul 397 — Protecția persoanelor vulnerabile
(1) Copiii, persoanele vârstnice, persoanele cu dizabilități și persoanele aflate în situații de dependență trebuie protejate împotriva abuzului.
(2) Comunitatea creștină trebuie să sprijine aceste persoane.
(3) Vulnerabilitatea nu trebuie exploatată.
Articolul 398 — Viața în comunitate
(1) Comunitatea creștină trebuie să fie un spațiu de sprijin și siguranță.
(2) Conflictele trebuie rezolvate fără violență.
(3) Membrii comunității sunt chemați să se ajute reciproc.
Articolul 399 — Pacea
(1) Pacea trebuie urmărită în familie, Biserică și societate.
(2) Creștinul este chemat să evite provocarea conflictelor.
(3) Împăcarea trebuie căutată ori de câte ori este posibil și sigur.
Articolul 400 — Principiul inviolabilității persoanei
(1) Nicio persoană nu poate fi lovită, torturată, răpită, amenințată, umilită sau ucisă pentru simplul fapt că este diferită, a greșit sau are o altă credință.
(2) Viața, demnitatea și libertatea persoanei trebuie apărate.
(3) Creștinul este chemat să fie apărător al păcii, al adevărului și al aproapelui.Articolul 401 — Demnitatea trupului
(1) Trupul și persoana umană trebuie tratate cu respect și demnitate.
(2) Nicio persoană nu trebuie redusă la un obiect pentru satisfacerea dorințelor altuia.
(3) Respectarea trupului presupune responsabilitate față de propria persoană și față de ceilalți.
Articolul 402 — Libertatea și consimțământul
(1) Relațiile dintre persoane trebuie să respecte libertatea și consimțământul fiecăreia.
(2) Constrângerea, amenințarea și violența nu pot fi considerate consimțământ.
(3) Nicio persoană nu trebuie obligată la un act intim împotriva voinței sale.
Articolul 403 — Interzicerea violenței sexuale
(1) Violența sexuală este condamnată.
(2) Nimeni nu are dreptul să constrângă o altă persoană prin forță sau amenințare.
(3) Victima trebuie tratată cu demnitate și sprijinită.
Articolul 404 — Interzicerea exploatării sexuale
(1) Exploatarea unei persoane în scopuri sexuale este incompatibilă cu demnitatea umană.
(2) Nicio persoană nu trebuie tratată ca obiect comercial.
(3) Exploatarea prin amenințare, înșelăciune sau constrângere trebuie combătută.
Articolul 405 — Prostituția și demnitatea persoanei
(1) Prezenta Constituție condamnă exploatarea și constrângerea sexuală.
(2) Persoana exploatată nu trebuie urâtă sau umilită.
(3) Comunitățile creștine trebuie să încurajeze sprijinul și recuperarea persoanelor aflate în situații de exploatare.
Articolul 406 — Traficul de persoane
(1) Traficul de persoane este grav condamnat.
(2) Nicio persoană nu poate fi cumpărată, vândută sau exploatată.
(3) Comunitățile creștine trebuie să sprijine combaterea traficului de persoane.
Articolul 407 — Protecția copiilor împotriva exploatării
(1) Copiii trebuie protejați împotriva oricărei forme de exploatare sexuală.
(2) Niciun adult nu trebuie să exploateze un copil.
(3) Comunitățile religioase trebuie să adopte măsuri pentru protejarea minorilor.
Articolul 408 — Interzicerea abuzului sexual asupra minorilor
(1) Abuzul sexual asupra unui minor este condamnat în mod categoric.
(2) Nicio funcție religioasă, familială sau socială nu poate justifica un asemenea abuz.
(3) Suspiciunile privind abuzul asupra unui minor trebuie tratate cu maximă seriozitate și, atunci când este necesar, sesizate autorităților competente.
Articolul 409 — Protejarea victimelor
(1) Victima unui abuz sexual trebuie tratată cu respect.
(2) Victima nu trebuie învinovățită pentru abuzul suferit.
(3) Comunitățile trebuie să sprijine accesul victimei la protecție și ajutor.
Articolul 410 — Condamnarea adulterului
(1) Fidelitatea în cadrul căsătoriei este o valoare importantă a moralei creștine.
(2) Adulterul nu trebuie încurajat.
(3) Neînțelegerile rezultate din infidelitate nu justifică violența sau răzbunarea.
Articolul 411 — Fidelitatea conjugală
(1) Soții sunt chemați la fidelitate.
(2) Fidelitatea presupune sinceritate și respect.
(3) În cazul unor probleme grave în familie, soluțiile trebuie căutate prin dialog, consiliere și mijloace legale.
Articolul 412 — Interzicerea constrângerii în familie
(1) Nici soțul, nici soția nu au dreptul să își constrângă partenerul prin violență.
(2) Autoritatea familială nu poate fi folosită pentru abuz.
(3) Demnitatea ambilor soți trebuie respectată.
Articolul 413 — Condamnarea hărțuirii sexuale
(1) Hărțuirea sexuală este incompatibilă cu respectul față de persoană.
(2) Comentariile, gesturile sau comportamentele nedorite cu caracter sexual trebuie tratate cu seriozitate.
(3) Nimeni nu trebuie intimidat pentru că refuză un asemenea comportament.
Articolul 414 — Protecția împotriva exploatării economice
(1) Nimeni nu trebuie obligat să ofere servicii sexuale pentru a supraviețui din cauza amenințării sau constrângerii altuia.
(2) Exploatarea persoanelor vulnerabile este condamnată.
Articolul 415 — Respectarea persoanei
(1) Valoarea unei persoane nu este determinată de trecutul său.
(2) O persoană care a greșit trebuie tratată cu demnitate.
(3) Îndreptarea și recuperarea trebuie încurajate.
Articolul 416 — Pocăința și schimbarea vieții
(1) Creștinismul cheamă omul la pocăință și schimbarea vieții.
(2) Persoana care își recunoaște greșelile trebuie încurajată să se îndrepte.
(3) Pocăința nu trebuie impusă prin violență.
Articolul 417 — Iertarea
(1) Creștinul este chemat să ierte.
(2) Iertarea nu înseamnă aprobarea răului.
(3) Iertarea poate exista împreună cu dreptatea și protejarea victimei.
Articolul 418 — Respectul între bărbat și femeie
(1) Bărbatul și femeia trebuie tratați cu aceeași demnitate umană.
(2) Niciunul nu trebuie umilit sau exploatat.
(3) Diferențele dintre persoane nu justifică violența.
Articolul 419 — Condamnarea obiectificării
(1) Persoana umană nu trebuie tratată ca obiect.
(2) Respectul trebuie să existe în familie, Biserică, școală, muncă și societate.
(3) Creștinul trebuie să urmărească respectul și curăția morală.
Articolul 420 — Responsabilitatea morală
(1) Creștinul este chemat să își controleze comportamentul și dorințele.
(2) Nimeni nu poate folosi dorințele personale pentru a răni o altă persoană.
(3) Libertatea trebuie însoțită de responsabilitate.
Articolul 421 — Protecția tinerilor
(1) Tinerii trebuie educați cu privire la respect, responsabilitate și demnitate.
(2) Educația trebuie adaptată vârstei și realizată cu responsabilitate.
(3) Tinerii trebuie protejați împotriva exploatării și abuzului.
Articolul 422 — Familia și responsabilitatea
(1) Relațiile familiale trebuie întemeiate pe respect și responsabilitate.
(2) Soții sunt chemați să se sprijine reciproc.
(3) Copiii trebuie protejați și educați într-un mediu sigur.
Articolul 423 — Condamnarea exploatării prin internet
(1) Internetul nu trebuie folosit pentru exploatarea sexuală a persoanelor.
(2) Distribuirea neconsensuală a materialelor intime este incompatibilă cu respectarea demnității persoanei.
(3) Copiii trebuie protejați în mod special în mediul digital.
Articolul 424 — Curăția inimii și responsabilitatea
(1) Viața morală creștină urmărește nu numai comportamentul exterior, ci și intențiile omului.
(2) Creștinul este chemat să cultive respectul, autocontrolul și iubirea aproapelui.
(3) Nimeni nu trebuie judecat doar pe baza aparențelor.
Articolul 425 — Principiul demnității și al protecției
(1) Fiecare persoană are dreptul să fie tratată cu demnitate și fără exploatare.
(2) Violența, constrângerea, traficul de persoane și abuzul sexual sunt incompatibile cu principiile acestei Constituții.
(3) Protejarea celui vulnerabil trebuie să fie o responsabilitate a familiei, Bisericii și comunității.Articolul 426 — Drepturile copilului
(1) Fiecare copil are dreptul la protecție, educație, îngrijire și respect.
(2) Copilul trebuie tratat ca persoană cu demnitate proprie.
(3) Nicio diferență de religie, familie sau situație materială nu justifică abuzul asupra copilului.
Articolul 427 — Protecția copilului împotriva violenței
(1) Copilul trebuie protejat împotriva lovirii, torturii și oricărei forme de violență.
(2) Disciplina nu trebuie transformată în cruzime.
(3) Părinții și educatorii trebuie să urmărească binele copilului.
Articolul 428 — Protecția împotriva abuzului psihologic
(1) Copilul nu trebuie umilit constant, amenințat sau intimidat.
(2) Frica nu trebuie folosită ca principal instrument de educație.
(3) Copilul trebuie învățat prin răbdare, exemplu și responsabilitate.
Articolul 429 — Protecția împotriva abuzului sexual
(1) Copilul trebuie protejat împotriva oricărei forme de abuz sexual.
(2) Nicio persoană adultă nu poate justifica un asemenea comportament prin autoritate, religie sau poziție socială.
(3) Orice suspiciune serioasă trebuie tratată cu responsabilitate și, după caz, transmisă autorităților competente.
Articolul 430 — Dreptul la educație
(1) Copilul are dreptul la educație.
(2) Educația trebuie să urmărească dezvoltarea intelectuală, morală și socială a copilului.
(3) Educația religioasă poate fi transmisă potrivit convingerilor familiei și cadrului legal.
Articolul 431 — Educația creștină
(1) Familia și comunitatea creștină pot transmite copiilor valorile credinței creștine.
(2) Educația creștină trebuie să încurajeze iubirea aproapelui, adevărul, iertarea și responsabilitatea.
(3) Violența nu trebuie prezentată ca metodă normală de educație religioasă.
Articolul 432 — Respectul față de profesori
(1) Elevii trebuie să își respecte profesorii.
(2) Profesorii trebuie să respecte elevii.
(3) Autoritatea profesorului nu justifică umilirea sau agresarea elevului.
Articolul 433 — Responsabilitatea elevului
(1) Elevul trebuie să depună efort pentru educația sa.
(2) El trebuie să respecte regulile școlii.
(3) Copiatul, frauda și înșelăciunea academică sunt incompatibile cu principiul cinstei.
Articolul 434 — Școala și libertatea religioasă
(1) Elevul trebuie să fie tratat cu respect indiferent de credința sa.
(2) Diferențele religioase nu trebuie să fie motiv de bullying sau excludere.
(3) Elevii creștini pot vorbi despre credința lor în limitele regulilor școlare și ale legii.
Articolul 435 — Interzicerea bullyingului
(1) Batjocura repetată, amenințarea, intimidarea și agresarea unui copil sunt condamnate.
(2) Comunitatea trebuie să încurajeze protejarea victimei.
(3) Copiii trebuie învățați să nu participe la umilirea altora.
Articolul 436 — Solidaritatea între copii
(1) Copiii sunt încurajați să se ajute reciproc.
(2) Un copil aflat în dificultate nu trebuie abandonat sau ridiculizat.
(3) Ajutorul trebuie oferit fără exploatare.
Articolul 437 — Protecția copilului sărac
(1) Sărăcia nu trebuie să fie motiv de rușinare.
(2) Comunitățile creștine sunt încurajate să sprijine copiii aflați în dificultate.
(3) Copilul nu trebuie făcut responsabil pentru situația economică a familiei sale.
Articolul 438 — Copilul orfan
(1) Copilul rămas fără unul sau ambii părinți trebuie tratat cu grijă și compasiune.
(2) Comunitățile creștine sunt încurajate să sprijine copiii orfani prin mijloace legale și responsabile.
(3) Copilul nu trebuie exploatat pentru imagine, bani sau prestigiu.
Articolul 439 — Protecția copiilor cu dizabilități
(1) Copiii cu dizabilități au aceeași demnitate umană ca ceilalți copii.
(2) Ei trebuie sprijiniți pentru a participa la viața familiei, școlii și comunității.
(3) Discriminarea și umilirea sunt condamnate.
Articolul 440 — Dreptul copilului de a fi ascultat
(1) Copilul trebuie ascultat în problemele care îl privesc, potrivit vârstei și maturității sale.
(2) Opinia copilului nu trebuie ignorată în mod automat.
(3) Ascultarea copilului trebuie făcută într-un mod care îi protejează interesul.
Articolul 441 — Protecția împotriva exploatării muncii
(1) Copiii nu trebuie exploatați prin muncă.
(2) Orice activitate desfășurată de un minor trebuie să respecte legea și protecția copilului.
(3) Educația și dezvoltarea copilului trebuie protejate.
Articolul 442 — Protecția împotriva traficului
(1) Traficul de copii este condamnat categoric.
(2) Nicio persoană nu poate cumpăra, vinde sau exploata un copil.
(3) Comunitățile trebuie să sprijine prevenirea traficului de minori.
Articolul 443 — Siguranța copilului în Biserică
(1) Activitățile religioase destinate copiilor trebuie organizate într-un mediu sigur.
(2) Persoanele care lucrează cu minori trebuie să respecte regulile de protecție aplicabile.
(3) Orice abuz trebuie tratat cu maximă seriozitate.
Articolul 444 — Siguranța copilului în familie
(1) Familia trebuie să fie un spațiu de protecție.
(2) Părinții nu trebuie să își folosească autoritatea pentru a abuza copilul.
(3) Copilul trebuie să poată cere ajutor atunci când se află în pericol.
Articolul 445 — Tinerii
(1) Tinerii au dreptul la respect și educație.
(2) Comunitățile creștine sunt încurajate să ofere tinerilor activități educative, culturale și spirituale.
(3) Tinerii trebuie încurajați să își dezvolte responsabilitatea.
Articolul 446 — Educația morală
(1) Tinerii pot fi învățați valorile creștine ale iubirii, adevărului, iertării și responsabilității.
(2) Educația morală trebuie să îi învețe să respecte viața și demnitatea celorlalți.
(3) Morala nu trebuie transmisă prin abuz.
Articolul 447 — Protecția tinerilor împotriva dependențelor
(1) Comunitățile creștine sunt încurajate să prevină dependențele care pot distruge viața și familia.
(2) Persoanele care se confruntă cu o dependență trebuie tratate cu responsabilitate și fără umilire.
(3) Sprijinul trebuie orientat spre recuperare și reintegrare.
Articolul 448 — Tinerii și responsabilitatea
(1) Tânărul trebuie încurajat să își asume responsabilitatea pentru alegerile sale.
(2) Libertatea trebuie însoțită de discernământ.
(3) Greșeala nu trebuie să devină motiv pentru abandonarea definitivă a unei persoane.
Articolul 449 — Protecția viitorului generațiilor
(1) Familia, Biserica și comunitatea trebuie să contribuie la educarea unei generații responsabile.
(2) Copiii și tinerii trebuie pregătiți pentru o viață bazată pe adevăr, muncă, respect și responsabilitate.
(3) Viitorul comunității depinde și de educarea corectă a generației tinere.
Articolul 450 — Principiul protecției copilului
(1) Copilul este o persoană care trebuie protejată, nu exploatată.
(2) Nicio autoritate familială, școlară sau religioasă nu poate justifica abuzul.
(3) Interesul, siguranța, demnitatea și dezvoltarea copilului trebuie protejate.Articolul 451 — Respectarea poruncilor lui Dumnezeu
(1) Creștinul este chemat să își întemeieze viața morală pe iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui.
(2) Cele Zece Porunci reprezintă un reper fundamental al moralei biblice.
(3) Respectarea poruncilor trebuie să fie însoțită de credință, responsabilitate și iubire.
Articolul 452 — Prima poruncă
(1) Creștinul este chemat să Îl recunoască pe Dumnezeu ca Dumnezeu și să nu pună alți dumnezei înaintea Lui.
(2) Credința creștină este monoteistă.
(3) Această convingere nu justifică persecutarea persoanelor de alte religii.
Articolul 453 — A doua poruncă
(1) Creștinul este chemat să nu își facă idoli și să nu transforme lucrurile create în dumnezei.
(2) Bunurile materiale, banii și puterea nu trebuie să devină obiecte ale unei iubiri absolute.
(3) Dumnezeu trebuie să rămână centrul vieții spirituale creștine.
Articolul 454 — A treia poruncă
(1) Numele lui Dumnezeu trebuie rostit cu respect.
(2) Credinciosul trebuie să evite folosirea numelui lui Dumnezeu în mod mincinos sau pentru manipulare.
(3) Jurămintele și declarațiile religioase trebuie făcute cu responsabilitate.
Articolul 455 — A patra poruncă
(1) Părinții trebuie respectați.
(2) Copiii sunt chemați să își cinstească părinții.
(3) Respectul față de părinți nu justifică abuzul asupra copilului.
Articolul 456 — A cincea poruncă
(1) „Să nu ucizi” reprezintă un principiu fundamental al respectului pentru viață.
(2) Viața omului trebuie protejată.
(3) Ura, răzbunarea și violența nu trebuie transformate în justificări ale omorului.
Articolul 457 — A șasea poruncă
(1) Fidelitatea și curăția morală trebuie respectate.
(2) Persoana nu trebuie tratată ca obiect al dorinței altuia.
(3) Exploatarea sexuală și constrângerea sunt incompatibile cu demnitatea umană.
Articolul 458 — A șaptea poruncă
(1) „Să nu furi” exprimă obligația de a respecta proprietatea altuia.
(2) Creștinul trebuie să fie cinstit în relațiile materiale.
(3) Furtul și înșelăciunea sunt condamnate.
Articolul 459 — A opta poruncă
(1) Creștinul este chemat să spună adevărul.
(2) Mărturia mincinoasă și acuzațiile false trebuie evitate.
(3) Adevărul trebuie spus cu responsabilitate și fără intenția de a răni gratuit.
Articolul 460 — A noua poruncă
(1) Creștinul este chemat să își păstreze curăția inimii și respectul față de familia aproapelui.
(2) Dorința de a lua ceea ce aparține altuia nu trebuie încurajată.
(3) Fidelitatea și autocontrolul trebuie cultivate.
Articolul 461 — A zecea poruncă
(1) Creștinul este chemat să nu râvnească bunurile aproapelui.
(2) Invidia și lăcomia trebuie combătute.
(3) Recunoștința și mulțumirea trebuie cultivate.
Articolul 462 — Cea mai mare poruncă
(1) Iisus Hristos învață că cea dintâi și cea mai mare poruncă este iubirea lui Dumnezeu.
(2) Creștinul este chemat să Îl iubească pe Dumnezeu din toată inima, din tot sufletul și din tot cugetul.
(3) Iubirea față de Dumnezeu trebuie să se reflecte în viața omului.
Articolul 463 — Iubirea aproapelui
(1) Creștinul este chemat să își iubească aproapele ca pe sine însuși.
(2) Iubirea aproapelui înseamnă respect, ajutor, milă și responsabilitate.
(3) Violența și ura sunt incompatibile cu această poruncă.
Articolul 464 — Porunca iubirii vrăjmașilor
(1) Creștinul este chemat să nu răspundă răului prin rău.
(2) Iubirea vrăjmașului presupune renunțarea la răzbunare și ură.
(3) Iubirea nu înseamnă acceptarea abuzului sau renunțarea la protecția împotriva pericolului.
Articolul 465 — Regula de aur
(1) Creștinul este chemat să facă altora ceea ce dorește să i se facă lui.
(2) Această regulă trebuie aplicată în familie, Biserică și societate.
(3) Respectul trebuie oferit înainte de a fi cerut.
Articolul 466 — Fericirile
(1) Învățătura Fericirilor trebuie să constituie un reper al vieții creștine.
(2) Sunt încurajate smerenia, mila, curăția inimii, dreptatea și făcătorii de pace.
(3) Creștinul este chemat să urmărească nu numai succesul exterior, ci și transformarea interioară.
Articolul 467 — Milostenia
(1) Creștinul este chemat să îi ajute pe cei aflați în nevoie.
(2) Milostenia trebuie făcută fără dispreț.
(3) Ajutorul oferit aproapelui trebuie să urmărească binele acestuia.
Articolul 468 — Rugăciunea
(1) Creștinul are dreptul și libertatea de a se ruga.
(2) Rugăciunea trebuie să fie însoțită de responsabilitate și fapte bune.
(3) Rugăciunea nu trebuie folosită pentru a justifica răul făcut altora.
Articolul 469 — Postul
(1) Postul reprezintă, în tradițiile creștine, un exercițiu spiritual.
(2) Postul trebuie practicat cu discernământ și responsabilitate.
(3) Nimeni nu trebuie obligat prin violență să postească.
Articolul 470 — Iertarea
(1) Creștinul este chemat să ierte greșelile aproapelui.
(2) Iertarea nu înseamnă ascunderea unei infracțiuni.
(3) Victima are dreptul la protecție și dreptate chiar și atunci când alege să ierte.
Articolul 471 — Adevărul
(1) Adevărul trebuie respectat.
(2) Minciuna folosită pentru manipulare, fraudă sau distrugerea reputației altuia este condamnată.
(3) Adevărul trebuie însoțit de iubire și responsabilitate.
Articolul 472 — Smerenia
(1) Creștinul este chemat să evite mândria și disprețul față de ceilalți.
(2) Funcția, averea și puterea nu trebuie să determine omul să creadă că este superior tuturor.
(3) Smerenia nu înseamnă acceptarea abuzului.
Articolul 473 — Pacea
(1) Creștinul este chemat să fie făcător de pace.
(2) Conflictele trebuie soluționate prin dialog și mijloace legale.
(3) Răzbunarea și ura trebuie respinse.
Articolul 474 — Porunca supremă a iubirii
(1) Întreaga viață morală creștină trebuie orientată spre iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui.
(2) Iubirea adevărată nu înseamnă aprobarea răului.
(3) Iubirea trebuie să fie unită cu adevărul, dreptatea și responsabilitatea.
Articolul 475 — Principiul fundamental creștin
(1) Dumnezeu trebuie iubit, iar aproapele trebuie respectat și iubit.
(2) Nicio poruncă creștină nu trebuie interpretată ca justificare pentru omor, tortură, violență, abuz, ură sau răzbunare.
(3) Credința creștină trebuie să fie mărturisită prin adevăr, iubire, fapte bune, iertare, dreptate și pace.Articolul 476 — Familia
(1) Familia trebuie să fie un spațiu al iubirii, respectului, responsabilității și siguranței.
(2) Membrii familiei trebuie să se sprijine reciproc.
(3) Violența nu poate fi justificată prin autoritatea unui membru al familiei.
Articolul 477 — Demnitatea soților
(1) Soțul și soția au aceeași demnitate umană.
(2) Niciunul nu are dreptul să îl umilească sau să îl agreseze pe celălalt.
(3) Autoritatea familială nu poate fi folosită pentru control abuziv.
Articolul 478 — Fidelitatea
(1) Fidelitatea este o valoare fundamentală a căsătoriei creștine.
(2) Soții sunt chemați să fie sinceri și loiali unul față de celălalt.
(3) Infidelitatea nu justifică niciodată violența sau răzbunarea.
Articolul 479 — Iubirea dintre soți
(1) Soții sunt chemați să se iubească și să se respecte.
(2) Iubirea trebuie exprimată prin grijă, răbdare, sprijin și responsabilitate.
(3) Nicio persoană nu trebuie obligată să accepte abuzul în numele „iubirii”.
Articolul 480 — Interzicerea violenței domestice
(1) Violența fizică, psihologică, sexuală sau economică în familie este condamnată.
(2) Căsătoria nu oferă dreptul de a agresa partenerul.
(3) Victima are dreptul să caute protecție și ajutor.
Articolul 481 — Interzicerea geloziei abuzive
(1) Gelozia nu justifică verificarea obsesivă, amenințarea, izolarea sau agresarea partenerului.
(2) Soții trebuie să își respecte libertatea și demnitatea.
(3) Neîncrederea trebuie soluționată prin comunicare și, dacă este necesar, prin consiliere.
Articolul 482 — Interzicerea controlului abuziv
(1) Nimeni nu trebuie să controleze în mod abuziv telefonul, banii, prietenii sau deplasările partenerului.
(2) Protecția familiei nu trebuie transformată în captivitate.
(3) Respectul reciproc trebuie să stea la baza vieții de familie.
Articolul 483 — Soții în fața conflictelor
(1) Conflictele familiale trebuie rezolvate fără violență.
(2) Soții sunt încurajați să vorbească deschis despre problemele lor.
(3) Atunci când conflictul devine periculos, protecția persoanei trebuie să aibă prioritate.
Articolul 484 — Interzicerea răzbunării în familie
(1) Nicio greșeală a unui soț nu justifică răzbunarea celuilalt.
(2) Răzbunarea trebuie înlocuită cu dialogul, dreptatea și soluțiile legale.
Articolul 485 — Respectarea părinților
(1) Copiii sunt chemați să își respecte părinții.
(2) Respectul nu înseamnă acceptarea abuzului.
(3) Părinții trebuie, la rândul lor, să respecte demnitatea copiilor.
Articolul 486 — Responsabilitatea părinților
(1) Părinții au responsabilitatea de a îngriji și educa copiii.
(2) Ei trebuie să ofere, în limitele posibilităților și legii, hrană, îngrijire, educație și protecție.
(3) Copilul nu trebuie abandonat.
Articolul 487 — Educația copiilor
(1) Părinții sunt primii educatori ai copiilor.
(2) Educația trebuie să urmărească formarea caracterului și dezvoltarea responsabilității.
(3) Violența nu trebuie folosită ca metodă de educație.
Articolul 488 — Protejarea copiilor în familie
(1) Copilul trebuie protejat împotriva abuzului.
(2) Niciun părinte, rudă sau alt adult nu are dreptul să îl exploateze.
(3) Siguranța copilului trebuie să fie o prioritate.
Articolul 489 — Dreptul copilului la iubire
(1) Copilul are nevoie de iubire, grijă și stabilitate.
(2) El nu trebuie folosit ca instrument de răzbunare între părinți.
(3) Conflictele dintre adulți nu trebuie transferate asupra copilului.
Articolul 490 — Interzicerea folosirii copilului pentru șantaj
(1) Copilul nu trebuie folosit pentru amenințarea sau manipularea celuilalt părinte.
(2) Deciziile privind copilul trebuie să urmărească interesul și siguranța lui.
Articolul 491 — Respectarea bunicilor
(1) Membrii vârstnici ai familiei trebuie tratați cu respect.
(2) Bătrânețea nu justifică abandonul sau umilirea.
(3) Familia este încurajată să îi sprijine pe cei vârstnici.
Articolul 492 — Îngrijirea persoanelor dependente
(1) Persoanele care depind de ajutorul familiei trebuie tratate cu demnitate.
(2) Dependența nu trebuie exploatată.
(3) Îngrijirea trebuie realizată cu răbdare și responsabilitate.
Articolul 493 — Respectarea libertății personale
(1) Membrii familiei trebuie să își respecte limitele personale.
(2) Relațiile familiale nu trebuie transformate într-un sistem de control total.
(3) Respectul și încrederea trebuie cultivate.
Articolul 494 — Responsabilitatea financiară a familiei
(1) Membrii familiei sunt încurajați să administreze responsabil resursele comune.
(2) Furtul sau însușirea frauduloasă a bunurilor familiei este condamnată.
(3) Banii nu trebuie folosiți pentru dominarea abuzivă a unui membru al familiei.
Articolul 495 — Datoriile și înșelăciunea
(1) Membrii familiei trebuie să fie sinceri în privința obligațiilor financiare.
(2) Înșelăciunea nu trebuie justificată prin relația de rudenie.
(3) Problemele financiare trebuie rezolvate prin responsabilitate și dialog.
Articolul 496 — Despărțirea
(1) Atunci când o relație devine grav abuzivă sau periculoasă, protejarea persoanei trebuie să fie prioritară.
(2) Nimeni nu trebuie obligat să rămână într-o situație de violență.
(3) Problemele juridice privind separarea sau divorțul se soluționează potrivit legii.
Articolul 497 — Iertarea în familie
(1) Iertarea este o valoare creștină importantă.
(2) Iertarea nu înseamnă tolerarea repetată a abuzului.
(3) Împăcarea trebuie urmărită numai atunci când este sigură și posibilă.
Articolul 498 — Reconstruirea familiei
(1) Atunci când este posibil, membrii familiei sunt încurajați să repare relațiile deteriorate.
(2) Reconstruirea încrederii presupune adevăr, responsabilitate și schimbarea comportamentului.
(3) Promisiunile trebuie însoțite de fapte.
Articolul 499 — Familia și credința
(1) Familia creștină este încurajată să se roage și să crească în credință.
(2) Credința trebuie să fie transmisă prin exemplu și iubire.
(3) Religia nu trebuie folosită pentru justificarea violenței familiale.
Articolul 500 — Principiul familiei creștine
(1) Familia trebuie să fie un loc al iubirii, fidelității, respectului, iertării și responsabilității.
(2) Nicio persoană nu trebuie bătută, amenințată, umilită, exploatată sau controlată abuziv în propria familie.
(3) Soții, părinții, copiii și ceilalți membri ai familiei au datoria de a contribui la pacea și siguranța familiei.Articolul 501 — Libertatea Bisericii
(1) Comunitățile creștine au dreptul să își organizeze viața religioasă potrivit propriei tradiții și în conformitate cu legea.
(2) Prezenta Constituție se adresează tuturor creștinilor, indiferent dacă aparțin tradiției ortodoxe, catolice sau protestante.
(3) Fiecare tradiție își păstrează identitatea, rânduielile și modul propriu de organizare.
Articolul 502 — Respectul între confesiuni
(1) Creștinii ortodocși, catolici și protestanți trebuie să se trateze cu respect.
(2) Diferențele teologice nu justifică ura, violența sau persecutarea celuilalt.
(3) Dialogul dintre creștini trebuie încurajat.
Articolul 503 — Libertatea de a participa la cult
(1) Fiecare creștin are libertatea de a participa la slujbele comunității sale.
(2) Nimeni nu trebuie obligat prin violență să participe la o ceremonie religioasă.
(3) Credința trebuie să fie asumată în mod liber.
Articolul 504 — Respectarea lăcașurilor de cult
(1) Bisericile, catedralele, capelele și celelalte lăcașuri creștine trebuie respectate.
(2) Distrugerea, profanarea și vandalizarea acestora sunt condamnate.
(3) Același principiu al respectului trebuie aplicat și lăcașurilor altor religii.
Articolul 505 — Preoții
(1) Preoții au responsabilitatea de a sluji comunitatea potrivit tradiției lor.
(2) Ei trebuie să manifeste responsabilitate, discreție și respect față de credincioși.
(3) Autoritatea religioasă nu trebuie folosită pentru abuz.
Articolul 506 — Episcopii
(1) Episcopii au responsabilitatea de a supraveghea viața comunităților aflate în grija lor, potrivit tradiției respective.
(2) Ei trebuie să urmărească buna organizare și protejarea credincioșilor.
(3) Orice acuzație gravă privind abuzul trebuie tratată cu seriozitate.
Articolul 507 — Pastorii
(1) Pastorii comunităților protestante au responsabilitatea de a îndruma spiritual comunitatea.
(2) Autoritatea pastorală trebuie exercitată cu responsabilitate.
(3) Pastorul nu trebuie să folosească funcția pentru exploatarea credincioșilor.
Articolul 508 — Diaconii și slujitorii Bisericii
(1) Slujitorii Bisericii trebuie să ofere un exemplu de responsabilitate.
(2) Ei trebuie să respecte credincioșii și regulile comunității.
(3) Funcția religioasă nu conferă dreptul la abuz.
Articolul 509 — Protecția credincioșilor
(1) Credincioșii trebuie protejați împotriva abuzului spiritual, fizic, psihologic și financiar.
(2) Nimeni nu trebuie să fie exploatat datorită credinței sale.
(3) Persoanele vulnerabile trebuie protejate în mod special.
Articolul 510 — Interzicerea abuzului de autoritate religioasă
(1) Autoritatea religioasă nu poate fi folosită pentru amenințarea sau controlarea abuzivă a unei persoane.
(2) Nimeni nu trebuie să pretindă că Dumnezeu îi permite să comită abuzuri.
(3) Credința nu poate fi folosită ca justificare pentru infracțiuni.
Articolul 511 — Confidențialitatea pastorală
(1) Discuțiile pastorale și spirituale trebuie tratate cu responsabilitate și discreție.
(2) Confidențialitatea nu trebuie însă folosită pentru ascunderea abuzurilor sau a infracțiunilor atunci când legea impune sesizarea autorităților.
Articolul 512 — Protecția copiilor în comunitățile religioase
(1) Orice activitate religioasă cu minori trebuie organizată în condiții de siguranță.
(2) Copiii trebuie protejați împotriva oricărei forme de abuz.
(3) Comunitățile trebuie să respecte normele legale privind protecția minorilor.
Articolul 513 — Transparența comunităților
(1) Comunitățile creștine sunt încurajate să aibă reguli clare privind administrarea activităților lor.
(2) Responsabilitatea financiară și administrativă trebuie urmărită cu seriozitate.
(3) Înșelăciunea și folosirea frauduloasă a banilor sunt condamnate.
Articolul 514 — Donațiile
(1) Donațiile către comunitățile religioase trebuie oferite liber.
(2) Nimeni nu trebuie amenințat sau manipulat pentru a dona.
(3) Persoanele aflate în dificultate nu trebuie exploatate financiar.
Articolul 515 — Milostenia Bisericii
(1) Comunitățile creștine sunt încurajate să îi ajute pe cei săraci și vulnerabili.
(2) Ajutorul trebuie oferit cu respect.
(3) Persoana ajutată nu trebuie umilită.
Articolul 516 — Responsabilitatea liderului religios
(1) Liderul religios trebuie să fie un exemplu de responsabilitate morală.
(2) El trebuie să evite minciuna, manipularea și exploatarea.
(3) Funcția religioasă trebuie exercitată în folosul comunității.
Articolul 517 — Interzicerea cultului personal al liderului
(1) Niciun lider religios nu trebuie prezentat ca fiind mai presus de orice responsabilitate.
(2) Credincioșii nu trebuie încurajați să trateze un om ca pe Dumnezeu.
(3) Autoritatea religioasă trebuie exercitată cu smerenie.
Articolul 518 — Ascultarea și discernământul
(1) Creștinul poate respecta îndrumarea liderului său religios.
(2) Ascultarea nu înseamnă obligația de a executa ordine ilegale sau abuzive.
(3) Credinciosul trebuie să păstreze discernământul și responsabilitatea personală.
Articolul 519 — Condamnarea manipulării religioase
(1) Frica de Dumnezeu nu trebuie transformată într-un instrument de manipulare.
(2) Nimeni nu trebuie amenințat cu pedepse inventate pentru a obține bani, supunere sau favoruri.
(3) Învățătura religioasă trebuie prezentată cu responsabilitate.
Articolul 520 — Libertatea conștiinței în Biserică
(1) Credinciosul are dreptul să pună întrebări despre credință.
(2) Întrebările sincere nu trebuie tratate automat ca acte de ură.
(3) Dialogul și educația religioasă trebuie încurajate.
Articolul 521 — Corectarea greșelilor
(1) Atunci când un membru al comunității greșește, corectarea trebuie făcută cu responsabilitate.
(2) Umilirea publică și răzbunarea nu trebuie transformate în metode de disciplină.
(3) Scopul disciplinei creștine trebuie să fie îndreptarea și protejarea comunității.
Articolul 522 — Excluderea din comunitate
(1) Comunitățile religioase pot avea propriile reguli disciplinare, potrivit tradiției și legii.
(2) Nicio măsură disciplinară nu justifică violența fizică.
(3) Persoana exclusă nu își pierde drepturile fundamentale ca ființă umană.
Articolul 523 — Unitatea creștinilor
(1) Creștinii pot coopera în domenii precum ajutorarea săracilor, apărarea vieții, combaterea violenței și sprijinirea familiilor.
(2) Cooperarea nu presupune eliminarea diferențelor doctrinare.
(3) Pacea între creștini trebuie urmărită.
Articolul 524 — Responsabilitatea comunității
(1) Comunitatea creștină are responsabilitatea de a nu ignora suferința unui membru.
(2) Atunci când există un pericol real, protejarea persoanei trebuie să aibă prioritate.
(3) Tăcerea nu trebuie folosită pentru protejarea reputației unei instituții în detrimentul victimei.
Articolul 525 — Principiul slujirii
(1) Autoritatea creștină trebuie să fie slujire, nu dominație.
(2) Preotul, pastorul, episcopul, diaconul și orice alt lider religios trebuie să își exercite responsabilitatea cu smerenie, adevăr și respect.
(3) Nicio funcție religioasă nu este mai presus de demnitatea persoanei și de obligația de a respecta legea.Articolul 526 — Adevărul ca principiu
(1) Creștinul este chemat să spună adevărul și să evite minciuna.
(2) Adevărul trebuie mărturisit cu responsabilitate și iubire.
(3) Nimeni nu trebuie să folosească adevărul ca pretext pentru umilirea aproapelui.
Articolul 527 — Interzicerea înșelăciunii
(1) Înșelăciunea este incompatibilă cu cinstea creștină.
(2) Nimeni nu trebuie să obțină bani, bunuri sau avantaje prin minciună.
(3) Frauda și falsificarea documentelor sunt condamnate.
Articolul 528 — Mărturia mincinoasă
(1) Nimeni nu trebuie să depună mărturie mincinoasă împotriva unei persoane.
(2) Acuzațiile trebuie să se bazeze pe adevăr și dovezi.
(3) Minciuna care poate distruge viața unui om este o faptă gravă.
Articolul 529 — Calomnia
(1) Reputația unei persoane trebuie respectată.
(2) Răspândirea cu bună știință a unor informații false despre o persoană este condamnată.
(3) Creștinul este chemat să evite bârfa și defăimarea.
Articolul 530 — Respectarea promisiunilor
(1) Promisiunile trebuie făcute cu responsabilitate.
(2) Persoana trebuie să urmărească îndeplinirea promisiunilor sale.
(3) Promisiunea nu trebuie folosită pentru a înșela.
Articolul 531 — Furtul
(1) Bunurile altuia trebuie respectate.
(2) Furtul este incompatibil cu porunca de a nu fura.
(3) Bunurile furate trebuie, pe cât posibil și potrivit legii, restituite.
Articolul 532 — Tâlhăria
(1) Luarea bunurilor altuia prin violență sau amenințare este condamnată.
(2) Violența nu poate fi justificată de dorința de îmbogățire.
Articolul 533 — Distrugerea bunurilor
(1) Nimeni nu trebuie să distrugă intenționat bunurile altuia.
(2) Răzbunarea prin distrugerea proprietății este condamnată.
Articolul 534 — Proprietatea
(1) Proprietatea legal dobândită trebuie respectată.
(2) Creștinul este chemat să nu râvnească bunurile aproapelui.
(3) Litigiile privind proprietatea trebuie soluționate prin mijloace legale.
Articolul 535 — Bunurile comunității
(1) Bunurile unei comunități religioase trebuie administrate responsabil.
(2) Nimeni nu trebuie să le folosească fraudulos în interes personal.
(3) Administrarea trebuie să urmărească binele comunității.
Articolul 536 — Corupția
(1) Corupția este condamnată.
(2) Nimeni nu trebuie să ofere sau să primească avantaje nelegale pentru obținerea unui favor.
(3) Creștinul este chemat să fie cinstit în relația cu autoritățile și societatea.
Articolul 537 — Mita
(1) Mita nu trebuie oferită sau primită în scopul obținerii unui avantaj ilegal.
(2) Puterea și funcția nu trebuie transformate în instrumente de îmbogățire personală.
Articolul 538 — Lăcomia
(1) Lăcomia trebuie combătută.
(2) Bunurile materiale nu trebuie să devină centrul vieții omului.
(3) Creștinul este chemat la cumpătare și responsabilitate.
Articolul 539 — Invidia
(1) Invidia față de bunurile sau succesul aproapelui trebuie combătută.
(2) Creștinul este chemat să se bucure de binele altora.
(3) Invidia nu trebuie transformată în ură sau sabotaj.
Articolul 540 — Munca
(1) Munca cinstită trebuie respectată.
(2) Omul trebuie să își îndeplinească responsabilitățile profesionale cu seriozitate.
(3) Munca nu trebuie folosită pentru exploatarea persoanei.
Articolul 541 — Respectarea lucrătorului
(1) Persoana care muncește trebuie tratată cu demnitate.
(2) Exploatarea, umilirea și amenințarea lucrătorului sunt condamnate.
(3) Drepturile lucrătorilor trebuie respectate potrivit legii.
Articolul 542 — Plata muncii
(1) Munca trebuie remunerată potrivit înțelegerii și legii.
(2) Înșelarea lucrătorului cu privire la plata sa este condamnată.
(3) Angajatorul trebuie să respecte obligațiile legale.
Articolul 543 — Munca voluntară
(1) Activitatea voluntară trebuie să fie realizată liber.
(2) Voluntariatul nu trebuie folosit pentru exploatarea persoanelor vulnerabile.
(3) Nimeni nu trebuie constrâns să muncească sub amenințare.
Articolul 544 — Responsabilitatea angajatorului
(1) Angajatorul trebuie să asigure un mediu de muncă sigur, potrivit legii.
(2) Discriminarea și hărțuirea trebuie combătute.
(3) Angajatul trebuie tratat cu respect.
Articolul 545 — Responsabilitatea angajatului
(1) Angajatul trebuie să își îndeplinească atribuțiile cu seriozitate.
(2) Furtul și frauda la locul de muncă sunt condamnate.
(3) Bunurile angajatorului trebuie respectate.
Articolul 546 — Datoriile
(1) Datoriile trebuie tratate cu responsabilitate.
(2) Creștinul este chemat să își respecte obligațiile financiare.
(3) Problemele financiare nu trebuie rezolvate prin fraudă sau violență.
Articolul 547 — Ajutorarea celui sărac
(1) Comunitățile creștine sunt chemate să îi sprijine pe cei aflați în nevoie.
(2) Ajutorul trebuie oferit cu discreție și respect.
(3) Sărăcia nu diminuează demnitatea omului.
Articolul 548 — Generozitatea
(1) Generozitatea este încurajată.
(2) Bunurile pot fi folosite pentru ajutorarea aproapelui.
(3) Generozitatea nu trebuie impusă prin manipulare sau amenințare.
Articolul 549 — Responsabilitatea financiară
(1) Creștinul este chemat să își administreze responsabil veniturile și bunurile.
(2) Datoriile, cheltuielile și donațiile trebuie gestionate cu discernământ.
(3) Averea nu trebuie folosită pentru a domina sau exploata alte persoane.
Articolul 550 — Principiul cinstei
(1) Creștinul trebuie să fie cinstit în vorbă, muncă, familie și administrarea bunurilor.
(2) Furtul, frauda, corupția, mita, înșelăciunea și exploatarea sunt incompatibile cu principiile acestei Constituții.
(3) Adevărul, munca cinstită, generozitatea și respectarea aproapelui trebuie promovate în întreaga comunitate creștină.Articolul 551 — Libertatea credinței
(1) Fiecare creștin are dreptul să își mărturisească liber credința.
(2) Credința nu trebuie impusă prin violență.
(3) Nimeni nu trebuie persecutat pentru faptul că este creștin.
Articolul 552 — Libertatea conștiinței
(1) Fiecare persoană are libertatea conștiinței.
(2) Creștinul are dreptul să își urmeze convingerile religioase în limitele legii.
(3) Nimeni nu trebuie obligat să renunțe la credința sa prin amenințare sau violență.
Articolul 553 — Ortodocși, catolici și protestanți
(1) Prezenta Constituție recunoaște diversitatea tradițiilor creștine.
(2) Creștinii ortodocși, catolici și protestanți sunt incluși în mod egal în principiile prezentei Constituții.
(3) Diferențele dintre aceste tradiții nu justifică ura sau violența.
Articolul 554 — Respectul între creștini
(1) Creștinii sunt chemați să se respecte reciproc.
(2) Disputele teologice trebuie purtate prin dialog, argumente și respect.
(3) Nicio diferență doctrinară nu justifică agresarea unei persoane.
Articolul 555 — Relația cu alte religii
(1) Creștinul poate considera propria credință adevărată fără să recurgă la violență împotriva altor religii.
(2) Persoanele de alte religii trebuie tratate cu demnitate umană.
(3) Dialogul pașnic trebuie preferat conflictului.
Articolul 556 — Respectarea persoanei de altă credință
(1) Credința unei persoane nu îi anulează demnitatea.
(2) Nimeni nu trebuie bătut, ucis, amenințat sau persecutat pentru religia sa.
(3) Condamnarea unei învățături religioase nu trebuie confundată cu ura față de persoana care o urmează.
Articolul 557 — Politeismul
(1) Creștinismul este monoteist și respinge închinarea la mai mulți dumnezei.
(2) Această convingere teologică nu justifică violența împotriva persoanelor politeiste.
(3) Creștinul își poate apăra credința prin cuvânt, educație și mărturie pașnică.
Articolul 558 — Idolatria
(1) Creștinul este chemat să nu se închine idolilor.
(2) Respingerea idolatriei trebuie făcută fără violență împotriva persoanelor.
(3) Distrugerea bunurilor altora nu trebuie justificată prin diferențe religioase.
Articolul 559 — Ateii și persoanele fără religie
(1) Persoanele care nu cred în Dumnezeu trebuie tratate cu respect.
(2) Creștinul are dreptul să își prezinte credința, dar nu trebuie să folosească amenințarea sau violența.
(3) Discuțiile despre existența lui Dumnezeu trebuie purtate pașnic.
Articolul 560 — Libertatea de a se converti
(1) Persoana are libertatea de a-și schimba convingerile religioase în conformitate cu legea.
(2) Nimeni nu trebuie obligat să se convertească.
(3) Nimeni nu trebuie pedepsit violent pentru schimbarea religiei.
Articolul 561 — Libertatea de a nu participa
(1) Persoana care nu dorește să participe la o ceremonie religioasă nu trebuie obligată prin violență.
(2) Libertatea religioasă presupune și libertatea conștiinței.
Articolul 562 — Evanghelizarea
(1) Creștinii au dreptul să vorbească despre Evanghelie.
(2) Mărturisirea credinței trebuie realizată pașnic și cu respect.
(3) Evanghelizarea nu trebuie transformată în amenințare sau constrângere.
Articolul 563 — Misionarismul
(1) Misiunea creștină poate fi realizată prin predicare, educație, caritate și exemplul personal.
(2) Misiunea trebuie să respecte demnitatea persoanei.
(3) Exploatarea sărăciei sau a vulnerabilității pentru obținerea unei adeziuni religioase este condamnată.
Articolul 564 — Libertatea de exprimare religioasă
(1) Creștinul are dreptul să vorbească despre Dumnezeu și despre credința sa.
(2) Exprimarea religioasă trebuie să respecte drepturile celorlalți.
(3) Libertatea de exprimare nu justifică amenințarea sau incitarea la violență.
Articolul 565 — Disputele religioase
(1) Disputele teologice trebuie purtate prin argumente.
(2) Insultele și amenințările nu reprezintă argumente.
(3) Creștinul este chemat să răspundă cu răbdare și respect.
Articolul 566 — Condamnarea persecuției religioase
(1) Persecuția unei persoane pentru credin