Drepturile tuturor Creștinilor - Cristian Diaconița

Constituția Tuturor Creștinilor

Drepturile tuturor Creștinilor
[Autorul:[Cristian Diaconița].
Constituție cu 700 de articole

Data elaborării: 15 august 2026

Destinată tuturor creștinilor:
Ortodocși • Catolici • Protestanți

Preambul

Noi, creștinii, recunoscând pe Dumnezeu ca Creator și mărturisind credința în Tatăl, Fiul și Sfântul Duh și în Iisus Hristos, Domnul și Mântuitorul nostru,

afirmăm demnitatea fiecărei persoane create de Dumnezeu și dreptul fiecărui om la viață, libertate, pace, respect și integritate;

recunoaștem învățătura Sfintei Scripturi, Cele Zece Porunci date lui Moise și poruncile și învățăturile Domnului Iisus Hristos ca temelii morale ale vieții creștine;

respingem violența, omorul, ura, răzbunarea, cruzimea, înșelăciunea, exploatarea, abuzul și orice formă de persecutare a omului;

afirmăm iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele, iertarea, adevărul, dreptatea, milostenia, pacea și respectul reciproc;

recunoaștem dreptul creștinilor ortodocși, catolici și protestanți de a-și mărturisi credința și de a trăi potrivit conștiinței lor religioase;

afirmăm că nimeni nu trebuie bătut, amenințat, abuzat sau persecutat pentru credința sa;

și dorind să așezăm într-un singur document principii de protecție, libertate, responsabilitate și viață creștină,

stabilim prezenta

CONSTITUȚIE A TUTUROR CREȘTINILOR — „DREPTURILE TUTUROR CREȘTINILOR”

alcătuită din 700 de articole.

Articolul 1 — Demnitatea creștinului

(1) Fiecare creștin are o demnitate proprie, care trebuie respectată în familie, în comunitatea religioasă, în societate și în orice împrejurare a vieții.

(2) Demnitatea creștinului nu poate fi anulată prin sărăcie, boală, greșeli, neputințe, statut social, origine, confesiune sau alte diferențe dintre oameni.

(3) Nicio persoană nu poate fi considerată lipsită de valoare pentru faptul că este creștină sau pentru faptul că aparține unei anumite confesiuni creștine.

(4) Creștinii ortodocși, catolici și protestanți sunt chemați să se recunoască reciproc ca persoane care trebuie tratate cu respect și bunăvoință, chiar atunci când există diferențe teologice sau de practică religioasă.

(5) Demnitatea creștinului implică dreptul de a nu fi umilit, batjocorit, amenințat, exploatat, torturat sau supus unor tratamente crude și degradante.

(6) Orice autoritate religioasă, familie, comunitate sau persoană care exercită responsabilitate asupra altora trebuie să respecte demnitatea celor aflați în grija sa.

(7) Respectarea demnității nu înseamnă aprobarea oricărui comportament, ci recunoașterea valorii persoanei și tratarea acesteia cu adevăr, dreptate și iubire.

(8) Temelia acestui articol este învățătura biblică potrivit căreia omul trebuie tratat ca aproapele său și că iubirea aproapelui este o poruncă fundamentală a lui Dumnezeu.

Articolul 2 — Dreptul la viață

(1) Viața omului trebuie respectată și ocrotită ca un bun fundamental și nu trebuie tratată cu nepăsare, cruzime sau dispreț.

(2) Fiecare creștin are dreptul să fie protejat împotriva omorului, agresiunii intenționate și oricărei forme de violență care îi pune în pericol viața.

(3) Nicio gelozie, ceartă, supărare, răzbunare, diferență religioasă sau conflict personal nu poate transforma viața unei persoane într-un obiect al urii sau al violenței.

(4) Porunca „Să nu ucizi” constituie un principiu moral fundamental și cheamă la respectarea vieții aproapelui.

(5) Creștinul este chemat nu numai să se ferească de uciderea aproapelui, ci și să apere viața, să ajute persoana aflată în primejdie și să caute pacea atunci când apar conflicte.

(6) În situațiile în care viața sau integritatea unei persoane sunt amenințate, solicitarea ajutorului autorităților competente și protejarea victimei sunt compatibile cu responsabilitatea creștină.

(7) Comunitățile creștine trebuie să încurajeze respectul pentru viață și să nu folosească religia ca justificare pentru omor, răzbunare sau cruzime.

Articolul 3 — Dreptul la integritate fizică

(1) Nimeni nu trebuie bătut, lovit, torturat, mutilat sau supus unor tratamente crude, inumane ori degradante.

(2) Integritatea fizică a fiecărui creștin trebuie respectată indiferent de vârstă, sex, confesiune, statut social sau situație familială.

(3) Violența fizică nu poate fi justificată prin gelozie, furie, răzbunare, supărare, disciplină abuzivă, conflict familial sau diferențe religioase.

(4) Nicio persoană nu dobândește dreptul de a lovi o altă persoană doar pentru că este soț, soție, părinte, copil, conducător religios, angajator sau persoană cu autoritate.

(5) Copiii, persoanele vulnerabile și persoanele aflate în îngrijirea altora beneficiază de o atenție și protecție deosebită împotriva abuzului.

(6) Comunitatea creștină trebuie să sprijine victima și să încurajeze oprirea violenței, protecția persoanei și folosirea mijloacelor legale atunci când este necesar.

Articolul 4 — Dreptul la integritate psihică

(1) Fiecare persoană are dreptul la respect, liniște sufletească și protejarea demnității sale.

(2) Amenințarea, intimidarea, umilirea repetată, șantajul, manipularea și abuzul psihologic sunt incompatibile cu iubirea aproapelui.

(3) Nicio persoană nu trebuie constrânsă prin frică să rămână într-o relație, într-o comunitate sau într-o situație în care este abuzată.

(4) Mânia trebuie stăpânită și nu trebuie transformată în ură, amenințare sau violență.

(5) Creștinul este chemat să caute împăcarea și vindecarea conflictelor fără a ignora suferința victimei și fără a transforma iertarea într-o obligație de a suporta abuzul.

Articolul 5 — Libertatea credinței

(1) Fiecare creștin are dreptul să creadă în Dumnezeu, să-L mărturisească pe Iisus Hristos și să își trăiască viața potrivit conștiinței sale religioase, cu respectarea demnității celorlalți și a legilor civile aplicabile.

(2) Nimeni nu trebuie obligat prin violență, amenințare, intimidare sau constrângere să renunțe la credința sa, să își ascundă credința ori să adopte o altă confesiune.

(3) Libertatea credinței cuprinde dreptul de a participa la rugăciune, slujbe, cateheză și alte activități religioase, potrivit tradiției și confesiunii fiecăruia.

(4) Creștinul are dreptul să își mărturisească credința prin cuvânt și prin fapte bune, fără a folosi violența, amenințarea sau forța pentru a-i obliga pe ceilalți să creadă.

(5) Nicio diferență dintre ortodocși, catolici și protestanți nu trebuie folosită ca motiv pentru bătaie, persecuție, umilire, excludere abuzivă sau răzbunare.

(6) Libertatea religioasă nu poate fi invocată ca justificare pentru vătămarea altei persoane, abuzul asupra copiilor, violența domestică, omor, înșelăciune sau alte fapte grave.

(7) Comunitățile creștine sunt chemate să apere libertatea de conștiință și să creeze un mediu în care credința să poată fi trăită fără frică și fără constrângere.

(8) Dreptul la libertatea credinței este însoțit de responsabilitatea de a respecta libertatea și demnitatea celorlalți oameni.

Articolul 6 — Egalitatea creștinilor

(1) Creștinii ortodocși, catolici și protestanți trebuie tratați cu respect și demnitate, fără ca apartenența confesională să fie folosită pentru a justifica ura sau violența.

(2) Diferențele de doctrină, tradiție, organizare bisericească, cult sau practică religioasă nu justifică persecutarea, lovirea, amenințarea ori umilirea unei persoane.

(3) Fiecare comunitate creștină își poate păstra tradiția și identitatea religioasă, fără a transforma diferențele confesionale într-un motiv de conflict personal.

(4) Creștinii sunt chemați să practice respectul reciproc, dialogul, răbdarea și buna înțelegere, chiar atunci când nu sunt de acord asupra unor învățături teologice.

(5) Nimeni nu trebuie considerat inferior ca persoană numai pentru că aparține unei alte confesiuni creștine.

(6) În situațiile de conflict între persoane sau comunități, împăcarea, dialogul și mijloacele pașnice trebuie preferate răzbunării și violenței.

(7) Egalitatea în demnitate nu presupune ștergerea diferențelor doctrinare, ci respectarea persoanei în ciuda acestor diferențe.

Articolul 7 — Dreptul la pace

(1) Fiecare creștin are dreptul să trăiască în pace, siguranță și respect, fără a fi supus violenței, amenințării sau persecutării.

(2) Creștinii sunt chemați să urmărească împăcarea, să evite răzbunarea și să nu răspundă unei nedreptăți printr-o nouă nedreptate.

(3) Pacea nu înseamnă acceptarea abuzului. Protejarea unei victime și oprirea unei agresiuni sunt compatibile cu responsabilitatea creștină.

(4) În familie, în biserică și în comunitate trebuie încurajate comunicarea, iertarea, răbdarea și rezolvarea pașnică a neînțelegerilor.

(5) Cuvintele lui Hristos „Fericiți făcătorii de pace” constituie un principiu fundamental al vieții creștine.

(6) Nicio persoană nu trebuie să folosească numele lui Dumnezeu, al Bisericii sau al credinței pentru a justifica ura, răzbunarea sau violența împotriva aproapelui.

(7) Comunitățile creștine sunt chemate să sprijine persoanele aflate în conflict și să promoveze reconcilierea atunci când aceasta este posibilă și sigură.

Articolul 8 — Interzicerea violenței domestice

(1) Violența împotriva soțului, soției, copiilor, părinților sau oricărui membru al familiei este condamnată și nu poate fi justificată prin relația de rudenie, căsătorie, autoritate sau responsabilitate.

(2) Violența domestică include, în sensul acestei Constituții, comportamentele prin care o persoană provoacă sau urmărește să provoace alteia vătămări fizice, frică, umilire gravă, control abuziv sau exploatare.

(3) Nicio ceartă familială, gelozie, supărare, neînțelegere sau pretinsă nevoie de disciplină nu justifică lovirea, amenințarea sau umilirea unei persoane.

(4) Familia trebuie să fie un loc al iubirii, respectului, responsabilității, fidelității, protecției și sprijinului reciproc.

(5) Copiii trebuie protejați în mod deosebit împotriva lovirii, abuzului, exploatării, abandonului și oricărei forme de intimidare care le pune în pericol demnitatea sau siguranța.

(6) Persoana care este victimă a violenței nu trebuie făcută vinovată pentru faptul că cere ajutor, se îndepărtează de agresor sau solicită protecția autorităților.

(7) Iertarea creștină nu trebuie folosită pentru a ascunde abuzul, pentru a obliga victima să suporte violența sau pentru a împiedica solicitarea unui ajutor necesar.

(8) Comunitățile creștine trebuie să încurajeze protejarea victimelor, responsabilitatea agresorului și folosirea mijloacelor pașnice și legale pentru încetarea violenței.

Articolul 9 — Protecția împotriva geloziei și controlului abuziv

(1) Gelozia nu constituie un drept de a controla, urmări, amenința, izola, umili sau agresa o altă persoană.

(2) Nicio persoană nu trebuie să folosească gelozia ca pretext pentru verificarea abuzivă a vieții celuilalt, pentru interzicerea relațiilor normale cu familia și prietenii sau pentru exercitarea unei presiuni permanente.

(3) Soții și membrii familiei trebuie să se trateze cu respect, sinceritate, fidelitate și responsabilitate, fără ca iubirea să fie transformată într-o formă de posesie sau dominație.

(4) În cazul apariției geloziei, neînțelegerile trebuie abordate prin dialog, răbdare și, atunci când este necesar, prin sprijinul unei persoane de încredere sau al unei autorități competente.

(5) Gelozia nu justifică bătaia, amenințarea cu moartea, distrugerea bunurilor, șantajul, urmărirea sau orice altă formă de abuz.

(6) Creștinul este chemat să cultive încrederea, cumpătarea, fidelitatea și respectul față de libertatea și demnitatea celuilalt.

Articolul 10 — Iubirea aproapelui

(1) Porunca iubirii aproapelui este fundamentală pentru viața creștină și trebuie să se manifeste nu numai prin cuvinte, ci și prin fapte.

(2) Hristos a poruncit: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” Această poruncă cheamă la respectarea demnității, vieții și libertății aproapelui.

(3) Creștinul este chemat să facă binele, să ierte, să ajute persoana aflată în nevoie și să nu rămână indiferent în fața suferinței.

(4) Iubirea aproapelui nu înseamnă aprobarea răului. Creștinul poate condamna fapta rea, poate cere dreptate și poate căuta protecție, păstrând în același timp respectul față de persoana umană.

(5) Iubirea trebuie să se manifeste prin milostenie, răbdare, bunătate, sinceritate, ajutorarea celor vulnerabili și renunțarea la răzbunare.

(6) Nicio persoană nu trebuie exclusă din respectul datorat aproapelui doar pentru că este săracă, singură, bolnavă, diferită sau aparține unei alte confesiuni ori religii.

(7) Comunitățile creștine sunt chemate să organizeze și să susțină fapte de ajutorare, educație, milostenie și sprijin pentru persoanele aflate în nevoie.

Articolul 11 — Interzicerea urii

(1) Ura față de aproapele nu trebuie cultivată, încurajată sau transformată într-un motiv de persecutare ori de violență.

(2) Diferențele de confesiune, origine, opinie sau religie nu justifică lovirea, amenințarea, omorul, umilirea sau excluderea violentă a unei persoane.

(3) Creștinul este chemat să răspundă răului prin bine, să evite răzbunarea și să caute împăcarea atunci când aceasta este posibilă și sigură.

(4) Ura dintre persoane, familii sau comunități creștine trebuie combătută prin adevăr, dialog, rugăciune, iertare și respect.

(5) Numele lui Dumnezeu, Sfânta Scriptură sau autoritatea unei comunități religioase nu trebuie folosite pentru a transforma ura personală într-o justificare religioasă a violenței.

(6) Libertatea de a critica o idee sau o învățătură nu trebuie confundată cu dreptul de a agresa sau umili persoana care o susține.

Articolul 12 — Adevărul

(1) Creștinul este chemat să spună adevărul și să nu folosească minciuna pentru a obține un avantaj nedrept sau pentru a produce rău aproapelui.

(2) Minciuna, mărturia falsă, frauda, înșelăciunea și falsificarea intenționată a faptelor sunt condamnate ca încălcări ale principiului adevărului și dreptății.

(3) „Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău” este una dintre Cele Zece Porunci și constituie un principiu moral fundamental.

(4) Creștinul trebuie să fie atent la cuvintele sale și să nu răspândească acuzații false, zvonuri sau informații despre care știe că sunt neadevărate.

(5) A spune adevărul trebuie făcut cu discernământ și responsabilitate, fără a transforma adevărul într-un instrument de umilire, răzbunare sau cruzime.

(6) În cadrul comunităților creștine, acuzațiile grave trebuie tratate cu seriozitate, discernământ și respect pentru persoanele implicate, fără condamnări arbitrare sau răspândirea necontrolată a unor afirmații neverificate.

(7) Nimeni nu trebuie constrâns să mintă pentru a ascunde o faptă de violență, abuz sau înșelăciune.

Articolul 13 — Dreptul la libertate și responsabilitate

(1) Libertatea creștină trebuie exercitată cu responsabilitate, conștiință și respect față de Dumnezeu, față de aproapele și față de ordinea civilă în care trăiește persoana.

(2) Libertatea nu constituie dreptul de a face rău altuia, de a încălca demnitatea unei persoane sau de a folosi forța pentru a impune voința proprie.

(3) Creștinul este chemat să folosească libertatea pentru iubire și bine, pentru slujirea aproapelui și pentru dezvoltarea unei vieți morale responsabile.

(4) Nimeni nu trebuie să folosească expresia „sunt liber” pentru a justifica violența, adulterul, furtul, înșelăciunea, exploatarea sau alte fapte prin care este vătămat aproapele.

(5) Libertatea religioasă include dreptul de a practica credința, dar presupune și respectarea libertății celuilalt de a-și exercita propria conștiință.

(6) Într-o societate organizată potrivit legii, creștinul își exercită drepturile și își îndeplinește responsabilitățile civile fără a pretinde că apartenența religioasă îl așază deasupra legii.

(7) Libertatea și responsabilitatea trebuie privite împreună: libertatea fără responsabilitate poate deveni abuz, iar responsabilitatea fără libertate poate deveni constrângere.

Articolul 14 — Protecția copiilor

(1) Copiii trebuie protejați împotriva violenței, abuzului, exploatării, abandonului, neglijării grave și oricărei forme de comportament care le pune în pericol viața, sănătatea, demnitatea sau dezvoltarea.

(2) Niciun copil nu trebuie bătut, torturat, amenințat, umilit sau folosit ca instrument într-un conflict între adulți.

(3) Copilul trebuie educat în respect, adevăr, iubire, responsabilitate, disciplină fără cruzime și respectarea aproapelui.

(4) Părinții, tutorii, educatorii și conducătorii comunităților religioase care au responsabilități față de copii trebuie să urmărească binele și siguranța acestora.

(5) Disciplina copilului nu trebuie transformată în violență fizică, umilire sau intimidare. Educația trebuie să urmărească formarea caracterului prin exemplu, îndrumare, răbdare și limite sănătoase.

(6) Copiii trebuie să aibă posibilitatea de a cere ajutor atunci când sunt abuzați și nu trebuie amenințați pentru că dezvăluie un abuz.

(7) Comunitățile creștine trebuie să promoveze măsuri de protecție a copiilor și să trateze cu seriozitate orice acuzație credibilă privind abuzul.

(8) Iubirea creștină față de copii presupune protecție, responsabilitate, educație, grijă și respect pentru demnitatea fiecărui copil.

Articolul 15 — Cele Zece Porunci

Cele Zece Porunci date lui Moise constituie un fundament moral important al acestei Constituții:

1. Să nu ai alți dumnezei afară de Mine.
2. Să nu-ți faci chip cioplit.
3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert.
4. Adu-ți aminte de ziua odihnei, ca să o sfințești.
5. Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta.
6. Să nu ucizi.
7. Să nu săvârșești adulter.
8. Să nu furi.
9. Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău.
10. Să nu poftești cele ale aproapelui tău.

Articolul 16 — Poruncile lui Iisus Hristos

(1) Creștinul este chemat să-L iubească pe Dumnezeu din toată inima.

(2) Creștinul este chemat să-și iubească aproapele ca pe sine însuși.

(3) Creștinul este chemat să-și iubească semenii și să-i ierte.

(4) Creștinul este chemat să facă binele și să se ferească de rău.

Articolul 17 — Dreptul la protecție împotriva persecutării religioase

Niciun creștin nu trebuie bătut, amenințat, omorât sau persecutat pentru faptul că este ortodox, catolic sau protestant.

Articolul 18 — Respectul față de alte persoane

(1) Creștinul poate să-și mărturisească credința fără să recurgă la violență.

(2) Persoanele care aparțin altor religii sau nu au o credință religioasă trebuie tratate ca persoane umane cu demnitate.

(3) Respingerea unei credințe nu justifică agresarea persoanei care o urmează.

Articolul 19 — Condamnarea înșelăciunii

Înșelăciunea, frauda, manipularea și exploatarea aproapelui sunt incompatibile cu principiile adevărului și dreptății creștine.

Articolul 20 — Viața creștină

Creștinul este chemat să trăiască în:

credință, iubire, adevăr, pace, iertare, dreptate, milostenie, cumpătare și respect față de aproapele.

Articolul 21 — Dreptul la libertatea de conștiință

(1) Fiecare creștin are dreptul să își formeze și să își urmeze conștiința religioasă fără constrângere, amenințare sau violență.

(2) Nimeni nu trebuie obligat să declare în public aspecte intime ale credinței sale sau să renunțe la convingerile sale prin forță.

(3) Diferențele de conștiință dintre creștini trebuie abordate cu răbdare și respect, fără umilirea persoanei.

(4) Libertatea conștiinței nu înlătură responsabilitatea morală pentru faptele săvârșite împotriva aproapelui.

Articolul 22 — Dreptul la rugăciune și închinare

(1) Fiecare creștin are dreptul să se roage și să participe la închinare potrivit tradiției și confesiunii sale.

(2) Rugăciunea și închinarea trebuie să se desfășoare fără violență și fără constrângerea altor persoane.

(3) Bisericile și comunitățile creștine sunt chemate să ofere credincioșilor posibilitatea de a participa la viața religioasă într-un climat de respect și siguranță.

(4) Nimeni nu trebuie agresat, amenințat sau umilit pentru că se roagă într-o altă tradiție creștină.

Articolul 23 — Dreptul la Sfânta Scriptură

(1) Creștinul are dreptul să citească, să studieze și să cunoască Sfânta Scriptură potrivit credinței și tradiției confesiunii sale.

(2) Studierea Scripturii trebuie încurajată prin educație, discernământ și respect pentru adevăr.

(3) Nicio persoană nu trebuie împiedicată prin violență să caute să înțeleagă învățătura creștină.

(4) Interpretarea diferită a unor texte biblice nu constituie, în sine, un motiv pentru ură sau agresiune.

Articolul 24 — Dreptul la educație creștină

(1) Creștinii au dreptul să primească educație religioasă potrivit confesiunii lor, în condițiile stabilite de comunitatea religioasă și de lege.

(2) Educația creștină trebuie să urmărească formarea caracterului, cunoașterea credinței, iubirea aproapelui și responsabilitatea.

(3) Educația religioasă nu trebuie folosită pentru a justifica ura, violența, umilirea sau persecutarea altor persoane.

(4) Copiii trebuie educați într-un mod potrivit vârstei lor, cu grijă pentru demnitatea, siguranța și dezvoltarea lor.

Articolul 25 — Dreptul la protecția familiei

(1) Familia trebuie să fie un spațiu al iubirii, fidelității, responsabilității, protecției și sprijinului reciproc.

(2) Membrii familiei trebuie să se respecte și să nu folosească forța, frica sau manipularea pentru a-și impune voința.

(3) Conflictele familiale trebuie abordate cu răbdare și responsabilitate, fără violență.

(4) Copiii, vârstnicii și persoanele vulnerabile trebuie protejați în mod deosebit împotriva abuzului și neglijării.

Articolul 26 — Dreptul la protecție împotriva omorului și cruzimii

(1) Omorul intenționat și actele de cruzime împotriva unei persoane sunt incompatibile cu principiul respectării vieții.

(2) Nicio dispută religioasă, politică, familială sau personală nu poate fi transformată într-un motiv pentru uciderea aproapelui.

(3) Creștinii sunt chemați să apere viața și să caute soluții pașnice la conflicte.

(4) Comunitățile creștine nu trebuie să încurajeze răzbunarea personală sau violența împotriva unei persoane.

Articolul 27 — Dreptul la protecție împotriva amenințărilor

(1) Nicio persoană nu trebuie amenințată cu moartea, bătaia, vătămarea sau distrugerea bunurilor pentru a fi controlată sau intimidată.

(2) Amenințările nu devin acceptabile prin invocarea geloziei, mâniei, onoarei familiei sau a unei pretinse autorități religioase.

(3) Persoana amenințată are dreptul să caute ajutor și protecție prin mijloacele disponibile în comunitate și prin autoritățile competente.

(4) Creștinul este chemat să folosească vorbirea pentru adevăr, sfătuire și împăcare, nu pentru intimidarea aproapelui.

Articolul 28 — Dreptul la protecție împotriva înșelăciunii

(1) Fiecare persoană trebuie protejată împotriva fraudei, înșelăciunii și exploatării intenționate.

(2) Creștinul nu trebuie să folosească încrederea religioasă a unei persoane pentru a obține bani, bunuri, avantaje sau control asupra acesteia prin minciună.

(3) Persoanele aflate într-o poziție de autoritate religioasă au o responsabilitate deosebită de a evita abuzul de încredere și folosirea credinței pentru interese personale necinstite.

(4) Milostenia și donațiile trebuie tratate cu responsabilitate, transparență și bună-credință.

Articolul 29 — Dreptul la respectarea proprietății

(1) Bunurile unei persoane trebuie respectate.

(2) Furtul, distrugerea intenționată și însușirea prin înșelăciune a bunurilor altuia sunt condamnate.

(3) Nicio nevoie personală nu justifică transformarea aproapelui într-o victimă a furtului sau a fraudei.

(4) Creștinul este chemat să fie cinstit în administrarea bunurilor proprii și a bunurilor care i-au fost încredințate.

Articolul 30 — Dreptul la un nume și la reputație

(1) Fiecare persoană are dreptul ca numele și reputația sa să fie tratate cu responsabilitate.

(2) Răspândirea cu bună știință a unor acuzații false pentru a distruge reputația unei persoane este condamnată.

(3) Atunci când există o acuzație gravă, aceasta trebuie tratată cu discernământ și fără transformarea zvonului în condamnare.

(4) Creștinul este chemat să evite bârfa, calomnia și judecata pripită și să caute adevărul înainte de a acuza.

Articolul 31 — Dreptul la iertare și împăcare

(1) Creștinul este chemat să ierte și să caute împăcarea atunci când aceasta este posibilă.

(2) Iertarea nu trebuie confundată cu negarea răului sau cu renunțarea la măsurile necesare pentru protecția victimei.

(3) O persoană care a fost agresată poate ierta și, în același timp, poate păstra distanța față de agresor și poate solicita protecție.

(4) Împăcarea trebuie să fie liberă și sigură și nu trebuie impusă prin presiune religioasă.

Articolul 32 — Dreptul la ajutorul comunității creștine

(1) Creștinul aflat în suferință trebuie să poată cere sprijin comunității sale.

(2) Comunitatea este chemată să manifeste milă, discernământ și responsabilitate față de persoanele vulnerabile.

(3) Ajutorul oferit victimei nu trebuie condiționat de ascunderea abuzului sau de renunțarea la drepturile sale.

(4) Atunci când situația depășește competența comunității religioase, trebuie încurajată solicitarea sprijinului profesional și a protecției autorităților competente.

Articolul 33 — Dreptul la libertatea de exprimare religioasă

(1) Creștinul are dreptul să vorbească despre credința sa, să explice învățătura creștină și să își exprime convingerile religioase în mod pașnic.

(2) Mărturisirea credinței nu trebuie transformată în amenințare sau agresiune împotriva celor care gândesc diferit.

(3) Dialogul religios trebuie să urmărească adevărul și să respecte demnitatea persoanei cu care se discută.

(4) Critica unei doctrine trebuie făcută fără incitarea la violență împotriva oamenilor care o urmează.

Articolul 34 — Dreptul la apartenență confesională

(1) Fiecare creștin are dreptul să aparțină unei comunități ortodoxe, catolice sau protestante potrivit convingerilor sale.

(2) Nimeni nu trebuie constrâns prin violență să schimbe confesiunea.

(3) Trecerea de la o confesiune la alta trebuie să fie o decizie liberă a persoanei, potrivit conștiinței sale și în condițiile legii.

(4) Diferențele confesionale trebuie soluționate prin dialog și respect, nu prin amenințări sau agresiune.

Articolul 35 — Dreptul la siguranță în comunitatea religioasă

(1) Fiecare creștin trebuie să poată participa la viața comunității religioase fără teamă de bătaie, abuz, amenințare sau umilire.

(2) Conducătorii și membrii comunităților religioase trebuie să trateze cu responsabilitate orice situație care pune în pericol siguranța unei persoane.

(3) Autoritatea religioasă nu poate constitui o justificare pentru abuzul fizic sau psihologic.

(4) Disciplina comunitară trebuie exercitată fără cruzime, violență și umilire și cu respectarea regulilor proprii ale confesiunii și a legii.Articolul 36 — Dreptul la respectarea demnității femeii
(1) Fiecare femeie are demnitate și trebuie tratată cu respect în familie, în comunitate, în societate și în viața religioasă.
(2) Nicio femeie nu trebuie bătută, amenințată, umilită, exploatată sau supusă violenței fizice, psihologice, sexuale sau economice.
(3) Soția, mama, fiica, sora și orice femeie trebuie ocrotite împotriva abuzului, constrângerii și nedreptății.
(4) Demnitatea femeii nu depinde de situația sa materială, de vârstă, de starea de sănătate sau de poziția socială.
(5) Creștinul este chemat să manifeste respect, bunătate și responsabilitate față de femei și să condamne orice formă de violență sau exploatare.
(6) Comunitățile creștine trebuie să ofere sprijin și protecție femeilor aflate în situații de abuz sau suferință.
Articolul 37 — Dreptul la respectarea demnității bărbatului
(1) Fiecare bărbat are demnitate și trebuie tratat cu respect.
(2) Niciun bărbat nu trebuie supus violenței, umilirii, exploatării sau nedreptății.
(3) Bărbatul este chemat la responsabilitate, iubire, fidelitate și grijă față de familie și aproapele.
(4) Demnitatea bărbatului nu trebuie folosită ca justificare pentru dominație, violență sau abuz.
(5) Comunitățile creștine trebuie să sprijine bărbații în dezvoltarea unei vieți morale și responsabile.
Articolul 38 — Respectul față de persoanele vârstnice
(1) Persoanele vârstnice trebuie respectate, ajutate și ocrotite.
(2) Neglijarea, abandonul, exploatarea sau umilirea persoanelor în vârstă sunt condamnate.
(3) Creștinii sunt chemați să își cinstească părinții și bunicii și să le ofere sprijin la nevoie.
(4) Persoanele vârstnice au dreptul la siguranță, îngrijire și respect.
(5) Comunitățile creștine trebuie să acorde atenție persoanelor singure, bolnave și aflate în suferință.
Articolul 39 — Respectul față de persoanele bolnave
(1) Persoanele bolnave trebuie tratate cu compasiune și grijă.
(2) Boala nu trebuie să fie un motiv de dispreț, excludere sau abandon.
(3) Creștinul este chemat să viziteze, să ajute și să sprijine persoanele bolnave.
(4) Persoanele bolnave au dreptul la respect, protecție și îngrijire.
(5) Comunitățile creștine sunt chemate să sprijine bolnavii și familiile acestora.
Articolul 40 — Respectul față de persoanele cu dizabilități
(1) Persoanele cu dizabilități au aceeași demnitate ca orice altă persoană.
(2) Nicio persoană nu trebuie umilită, exclusă sau discriminată din cauza unei dizabilități.
(3) Comunitățile creștine trebuie să faciliteze participarea tuturor persoanelor la viața religioasă și comunitară.
(4) Persoanele cu dizabilități trebuie sprijinite și ocrotite.
(5) Respectul și ajutorarea persoanelor vulnerabile constituie o datorie morală.
Articolul 41 — Condamnarea torturii
(1) Tortura și orice tratament crud, inuman sau degradant sunt interzise.
(2) Nicio persoană nu poate justifica tortura prin religie, autoritate, răzbunare sau interes personal.
(3) Demnitatea umană trebuie respectată în orice împrejurare.
(4) Creștinii sunt chemați să respingă cruzimea și să apere persoanele aflate în suferință.
Articolul 42 — Condamnarea sclaviei și exploatării
(1) Exploatarea unei persoane prin constrângere, violență sau amenințare este condamnată.
(2) Traficul de persoane și orice formă de sclavie sunt incompatibile cu demnitatea umană.
(3) Munca trebuie desfășurată cu respect pentru persoană și drepturile sale.
(4) Comunitățile creștine trebuie să sprijine victimele exploatării.
Articolul 43 — Condamnarea prostituției și exploatării sexuale
(1) Exploatarea sexuală a persoanelor este condamnată.
(2) Nicio persoană nu trebuie constrânsă, amenințată sau exploatată în scopuri sexuale.
(3) Victimele exploatării trebuie ajutate și protejate.
(4) Comunitățile creștine sunt chemate să ofere sprijin, consiliere și ajutor persoanelor aflate în suferință.
Articolul 44 — Respectul față de muncă
(1) Munca cinstită trebuie respectată.
(2) Creștinul este chemat să își îndeplinească responsabilitățile cu seriozitate și corectitudine.
(3) Exploatarea nedreaptă a lucrătorilor este condamnată.
(4) Relațiile de muncă trebuie întemeiate pe respect și dreptate.
Articolul 45 — Dreptul la odihnă și viață echilibrată
(1) Omul are nevoie de muncă, odihnă, rugăciune și timp pentru familie.
(2) Viața trebuie trăită cu cumpătare și echilibru.
(3) Excesul, neglijarea familiei și lipsa responsabilității trebuie evitate.
(4) Creștinul este chemat să folosească timpul pentru bine, muncă și ajutorarea aproapelui.
Articolul 46 — Respectul față de creație
(1) Lumea creată trebuie folosită cu responsabilitate.
(2) Distrugerea inutilă și risipa trebuie evitate.
(3) Omul este chemat să administreze cu înțelepciune bunurile pe care le are.
(4) Respectul față de creație trebuie să fie însoțit de respectul față de oameni.
Articolul 47 — Condamnarea corupției
(1) Corupția, mita și folosirea nedreaptă a puterii sunt condamnate.
(2) Persoanele care exercită autoritate trebuie să acționeze cu dreptate și responsabilitate.
(3) Înșelăciunea și abuzul de putere sunt incompatibile cu viața morală creștină.
(4) Creștinul este chemat la cinste și transparență.
Articolul 48 — Dreptul la apărare și protecție
(1) Orice persoană agresată are dreptul să ceară ajutor și protecție.
(2) Victimele violenței nu trebuie condamnate pentru faptul că cer sprijin.
(3) Comunitățile creștine trebuie să încurajeze protejarea victimelor și oprirea abuzului.
(4) Solicitarea ajutorului autorităților competente este compatibilă cu responsabilitatea creștină.
Articolul 49 — Dreptul la pace între comunități
(1) Comunitățile creștine sunt chemate la respect reciproc.
(2) Diferențele confesionale nu trebuie să producă violență sau ură.
(3) Dialogul, adevărul și respectul trebuie preferate conflictului.
(4) Pacea și cooperarea sunt valori importante pentru binele comun.
Articolul 50 — Principiile fundamentale ale vieții creștine
Viața creștină trebuie întemeiată pe:
credință în Dumnezeu;
iubire față de aproapele;
respectarea vieții;
adevăr și dreptate;
iertare și pace;
milostenie și ajutorarea celor aflați în nevoie;
protecția familiei;
apărarea demnității fiecărei persoane;
respingerea violenței, urii și înșelăciunii;
responsabilitate față de Dumnezeu, aproapele și societate.Articolele 51–75
Articolul 51 — Dreptul la viață familială pașnică
(1) Familia trebuie să fie un loc în care fiecare membru să poată trăi în siguranță, iubire, respect și responsabilitate.
(2) Niciun membru al familiei nu are dreptul să își impună voința prin lovire, amenințare, intimidare sau frică.
(3) Soțul și soția sunt chemați să se respecte reciproc, să fie credincioși unul altuia și să se sprijine în dificultățile vieții.
(4) Copiii trebuie crescuți într-un mediu în care să primească îngrijire, educație, disciplină fără cruzime și dragoste.
(5) Problemele familiale trebuie rezolvate prin dialog, răbdare și responsabilitate.
(6) Atunci când există violență sau un pericol real, protejarea persoanei vulnerabile trebuie să aibă prioritate.
Articolul 52 — Dreptul la respect între soți
(1) Soțul și soția au datoria morală de a se respecta reciproc.
(2) Niciunul dintre soți nu trebuie să îl trateze pe celălalt ca pe o proprietate.
(3) Gelozia nu constituie justificare pentru control, amenințare, verificări abuzive, urmărire sau violență.
(4) Neînțelegerile dintre soți trebuie rezolvate fără agresiune.
(5) Fidelitatea, sinceritatea, răbdarea și responsabilitatea trebuie încurajate în familie.
(6) Comunitatea creștină trebuie să sprijine familia, fără să ascundă sau să justifice cazurile de abuz.
Articolul 53 — Dreptul copiilor la protecție
(1) Fiecare copil are dreptul să fie protejat împotriva violenței și exploatării.
(2) Niciun copil nu trebuie bătut, torturat, amenințat sau umilit.
(3) Copilul nu trebuie folosit ca instrument pentru răzbunarea unui părinte împotriva celuilalt.
(4) Copilul trebuie să primească îngrijire, educație și îndrumare corespunzătoare.
(5) Orice comunitate creștină care lucrează cu copii trebuie să urmărească în primul rând siguranța și binele acestora.
Articolul 54 — Dreptul la educație
(1) Educația este importantă pentru dezvoltarea omului și pentru formarea caracterului.
(2) Creștinul este chemat să dobândească cunoștințe și să folosească înțelepciunea pentru binele aproapelui.
(3) Educația creștină trebuie să promoveze adevărul, responsabilitatea, iubirea și respectul.
(4) Nimeni nu trebuie împiedicat prin violență să învețe.
(5) Copiii și tinerii trebuie încurajați să studieze și să își dezvolte talentele.
Articolul 55 — Dreptul la adevăr și discernământ
(1) Creștinul are dreptul și responsabilitatea de a cerceta și de a căuta adevărul.
(2) Nicio persoană nu trebuie să fie obligată să creadă o minciună prin amenințare sau manipulare.
(3) Înainte de răspândirea unei acuzații, creștinul trebuie să caute să cunoască adevărul.
(4) Zvonurile și informațiile neverificate nu trebuie transformate în condamnări împotriva unei persoane.
(5) Discernământul, rugăciunea și cunoașterea Sfintei Scripturi trebuie să contribuie la formarea unei conștiințe responsabile.
Articolul 56 — Dreptul la iertare
(1) Iertarea aproapelui constituie o importantă datorie morală creștină.
(2) Creștinul este chemat să nu cultive răzbunarea și ura.
(3) Iertarea nu înseamnă aprobarea răului.
(4) O victimă poate ierta persoana care a rănit-o fără să fie obligată să se întoarcă într-o situație periculoasă.
(5) Iertarea trebuie să fie liberă și nu trebuie folosită pentru a ascunde abuzurile.
Articolul 57 — Dreptul la ajutor pentru cei săraci
(1) Sărăcia nu trebuie să fie motiv de dispreț.
(2) Creștinii sunt chemați să îi ajute pe cei flămânzi, săraci, bolnavi și lipsiți de sprijin.
(3) Milostenia trebuie făcută cu respect pentru demnitatea persoanei.
(4) Cel care primește ajutor nu trebuie umilit pentru situația sa.
(5) Comunitățile creștine sunt chemate să organizeze forme de sprijin pentru persoanele aflate în nevoie.
Articolul 58 — Dreptul la milostenie
(1) Milostenia trebuie să fie făcută din iubire și compasiune.
(2) Ajutorul oferit unei persoane nu trebuie folosit ca instrument de control asupra acesteia.
(3) Nimeni nu trebuie constrâns să ofere bani sau bunuri prin amenințare religioasă.
(4) Darurile și donațiile trebuie administrate cu cinste și responsabilitate.
Articolul 59 — Interzicerea folosirii religiei pentru înșelăciune
(1) Credința nu trebuie folosită pentru a înșela oamenii.
(2) Nimeni nu trebuie să pretindă în mod fals că vorbește în numele lui Dumnezeu pentru a obține bani, bunuri, putere sau supunere.
(3) Persoanele care dețin responsabilități religioase trebuie să manifeste o responsabilitate deosebită față de cei care le acordă încredere.
(4) Înșelăciunea rămâne înșelăciune chiar dacă este prezentată folosind cuvinte religioase.
Articolul 60 — Condamnarea manipulării
(1) Nicio persoană nu trebuie manipulată prin frică, amenințări sau presiuni pentru a face un lucru împotriva voinței sale.
(2) Conștiința religioasă trebuie respectată.
(3) Învățătura creștină trebuie prezentată cu adevăr și responsabilitate.
(4) Frica de Dumnezeu nu trebuie transformată într-un instrument de control personal sau de exploatare.
Articolul 61 — Dreptul la liniște și pace sufletească
(1) Fiecare persoană trebuie să fie respectată în viața sa personală.
(2) Nimeni nu trebuie hărțuit permanent prin amenințări, insulte sau presiuni.
(3) Creștinul este chemat să aducă pace, nu tulburare și frică.
(4) Conflictele trebuie soluționate cu cumpătare și responsabilitate.
Articolul 62 — Condamnarea răzbunării
(1) Răzbunarea personală nu trebuie transformată într-un principiu al vieții creștine.
(2) Creștinul este chemat să lase loc dreptății și să nu răspundă răului printr-un rău mai mare.
(3) Iertarea și dreptatea trebuie înțelese împreună.
(4) Protejarea unei victime nu trebuie confundată cu răzbunarea.
(5) Orice conflict trebuie rezolvat, pe cât posibil, prin mijloace pașnice și legale.
Articolul 63 — Dreptul la respect în Biserică
(1) Fiecare creștin trebuie să fie tratat cu respect în comunitatea sa religioasă.
(2) Nimeni nu trebuie bătut, amenințat sau umilit într-un lăcaș de cult.
(3) Autoritatea religioasă trebuie exercitată cu responsabilitate și fără abuz.
(4) Credincioșii trebuie să respecte ordinea și regulile comunității lor, fără ca acestea să fie folosite pentru justificarea violenței.
Articolul 64 — Responsabilitatea conducătorilor religioși
(1) Persoanele care conduc comunități religioase au o responsabilitate morală deosebită.
(2) Ele trebuie să urmărească binele comunității și să evite abuzul de autoritate.
(3) Autoritatea religioasă nu trebuie folosită pentru îmbogățire prin înșelăciune, manipulare sau intimidare.
(4) Conducătorul religios trebuie să fie un exemplu de responsabilitate, adevăr, cumpătare și respect.
Articolul 65 — Dreptul la respect între confesiuni
(1) Ortodocșii, catolicii și protestanții trebuie să se trateze cu respect.
(2) Diferențele teologice pot fi discutate, explicate și apărate prin argumente, fără violență.
(3) Nicio confesiune nu trebuie atacată fizic pentru diferențele sale doctrinare.
(4) Dialogul dintre creștini trebuie să urmărească adevărul și pacea.
Articolul 66 — Dreptul la identitate creștină
(1) Creștinul are dreptul să își mărturisească identitatea religioasă.
(2) Nimeni nu trebuie obligat să își ascundă credința prin amenințare.
(3) Identitatea creștină trebuie exprimată cu respect față de ceilalți.
(4) Credința nu trebuie folosită ca pretext pentru ură sau violență.
Articolul 67 — Dreptul la rugăciune pentru familie
(1) Creștinul are dreptul să se roage pentru familia sa.
(2) Părinții pot transmite copiilor credința și valorile religioase, cu respectarea demnității și libertății acestora.
(3) Rugăciunea trebuie să fie un act de credință, nu un instrument de constrângere sau pedeapsă.
Articolul 68 — Dreptul la respectarea vieții private
(1) Viața personală și familială trebuie tratată cu respect.
(2) Creștinul nu trebuie să răspândească informații intime despre aproapele său pentru a-l umili sau compromite.
(3) Curiozitatea, gelozia sau dorința de răzbunare nu justifică încălcarea vieții private.
Articolul 69 — Condamnarea bârfelor și calomniei
(1) Bârfa care urmărește distrugerea reputației unei persoane este condamnată.
(2) Creștinul trebuie să evite răspândirea unor informații pe care nu le poate verifica.
(3) Calomnia și acuzațiile false pot produce suferință și nedreptate și trebuie evitate.
(4) Atunci când o greșeală a fost făcută, repararea nedreptății și cererea iertării trebuie încurajate.
Articolul 70 — Dreptul la o comunitate creștină sigură
(1) Fiecare creștin trebuie să poată participa la viața comunității sale fără teamă.
(2) Violența, amenințarea, abuzul și exploatarea nu trebuie tolerate în comunitățile creștine.
(3) Persoanele vulnerabile trebuie protejate în mod special.
(4) Comunitatea trebuie să fie un loc al rugăciunii, învățăturii, ajutorului și păcii.
Articolul 71 — Dreptul la respectarea libertății celuilalt
(1) Creștinul trebuie să respecte libertatea celuilalt.
(2) Nimeni nu trebuie forțat să creadă prin violență.
(3) Credința autentică trebuie mărturisită prin cuvânt, exemplu și fapte bune.
(4) Libertatea proprie nu trebuie folosită pentru a încălca libertatea și demnitatea aproapelui.
Articolul 72 — Dreptul la pace între oameni
(1) Creștinul este chemat să fie făcător de pace.
(2) Certurile trebuie oprite înainte de a deveni violență.
(3) Amenințările și provocările trebuie evitate.
(4) În situații grave, trebuie solicitat ajutorul persoanelor competente și al autorităților.
Articolul 73 — Dreptul la protecție împotriva discriminării religioase
(1) Nimeni nu trebuie atacat pentru că este ortodox, catolic sau protestant.
(2) Diferențele confesionale nu justifică violența sau ura.
(3) Fiecare comunitate creștină are dreptul să își păstreze tradițiile și să își practice credința în condițiile legii.
Articolul 74 — Dreptul la cooperare între creștini
(1) Creștinii pot coopera pentru apărarea vieții, ajutorarea săracilor, protejarea copiilor și sprijinirea persoanelor vulnerabile.
(2) Ortodocșii, catolicii și protestanții pot colabora în proiecte de caritate și ajutorare.
(3) Cooperarea nu presupune renunțarea la identitatea fiecărei confesiuni.
(4) Binele aproapelui poate constitui un domeniu important de cooperare între creștini.
Articolul 75 — Principiul suprem al drepturilor creștinului
(1) Toate drepturile prevăzute în prezenta Constituție urmăresc protejarea vieții, demnității, libertății, păcii și responsabilității persoanei.
(2) Nicio autoritate religioasă, comunitate sau persoană nu trebuie să folosească această Constituție pentru a justifica ura, violența, răzbunarea sau abuzul.
(3) Creștinul este chemat să unească credința cu faptele, adevărul cu iubirea și libertatea cu responsabilitatea.
(4) Principiul iubirii aproapelui rămâne unul dintre fundamentele morale ale întregului document.Articolul 76 — Cele Zece Porunci
(1) Cele Zece Porunci date lui Moise constituie un reper moral fundamental pentru tradiția creștină.
(2) Ele cheamă omul la respectarea lui Dumnezeu, a părinților, a vieții, a familiei, a proprietății, a adevărului și a bunurilor aproapelui.
(3) Poruncile trebuie înțelese împreună cu chemarea la iubire, milă, dreptate și responsabilitate.
(4) Respectarea poruncilor nu trebuie transformată într-un motiv pentru a urî sau agresa o altă persoană.
Articolul 77 — „Să nu ai alți dumnezei afară de Mine”
(1) Creștinul este chemat să Îl recunoască pe Dumnezeu ca fundament al credinței sale.
(2) Credința creștină este monoteistă și mărturisește un singur Dumnezeu.
(3) Creștinul trebuie să își păstreze credința fără să recurgă la violență împotriva celor care au alte convingeri.
(4) Diferența religioasă nu justifică persecutarea, lovirea sau uciderea unei persoane.
Articolul 78 — „Să nu-ți faci chip cioplit”
(1) Creștinul este chemat să nu transforme lucrurile create într-un substitut al lui Dumnezeu.
(2) Credința trebuie să fie îndreptată către Dumnezeu și nu către lucrurile materiale.
(3) Respectarea acestei porunci trebuie făcută prin credință și conștiință, nu prin forțarea altor persoane.
(4) Nimeni nu are dreptul să distrugă prin violență bunurile altuia doar pentru că nu este de acord cu semnificația lor religioasă.
Articolul 79 — „Să nu iei numele Domnului în deșert”
(1) Numele lui Dumnezeu trebuie tratat cu respect.
(2) Creștinul nu trebuie să folosească numele lui Dumnezeu pentru minciună, manipulare sau înșelăciune.
(3) Nimeni nu trebuie să pretindă în mod fals că vorbește în numele lui Dumnezeu pentru a obține putere asupra altor persoane.
(4) Credința trebuie mărturisită cu sinceritate și responsabilitate.
Articolul 80 — „Adu-ți aminte de ziua odihnei”
(1) Creștinul este chemat să acorde timp rugăciunii, odihnei și vieții spirituale, potrivit tradiției confesiunii sale.
(2) Odihna trebuie să contribuie la echilibrul persoanei și al familiei.
(3) Viața spirituală nu trebuie separată de responsabilitatea față de aproapele.
(4) Respectarea unei zile de odihnă religioasă trebuie făcută potrivit credinței fiecărei comunități creștine.
Articolul 81 — „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta”
(1) Părinții trebuie respectați și cinstiți.
(2) Copiii sunt chemați să manifeste recunoștință și respect față de părinții lor.
(3) Cinstirea părinților nu justifică însă abuzul asupra copilului.
(4) Un părinte nu dobândește dreptul de a-și bate sau umili copilul.
(5) Responsabilitatea părinților include protejarea, educarea și îngrijirea copiilor.
Articolul 82 — „Să nu ucizi”
(1) Viața omului trebuie respectată.
(2) Omorul intenționat este incompatibil cu porunca „Să nu ucizi”.
(3) Ura, gelozia, răzbunarea și mânia nu pot constitui justificări morale pentru omor.
(4) Creștinul este chemat să apere viața și să caute pacea.
(5) În fața unui pericol, trebuie urmărită protejarea persoanei și oprirea violenței prin mijloacele disponibile și legale.
Articolul 83 — „Să nu fii desfrânat”
(1) Viața de familie și relațiile dintre oameni trebuie tratate cu responsabilitate, fidelitate și respect.
(2) Trădarea încrederii într-o relație nu trebuie folosită ca motiv pentru violență sau răzbunare.
(3) Problemele conjugale trebuie abordate prin dialog și responsabilitate.
(4) Nicio persoană nu trebuie constrânsă sau exploatată sexual.
Articolul 84 — „Să nu furi”
(1) Proprietatea și bunurile aproapelui trebuie respectate.
(2) Furtul și însușirea nedreaptă a bunurilor altuia sunt condamnate.
(3) Creștinul este chemat să muncească cinstit și să respecte bunurile care i-au fost încredințate.
(4) Persoana care a greșit este chemată să repare, pe cât posibil, prejudiciul produs.
Articolul 85 — „Să nu mărturisești strâmb”
(1) Creștinul trebuie să spună adevărul.
(2) Mărturia falsă poate produce nedreptate și poate distruge reputația unei persoane.
(3) Nimeni nu trebuie acuzat pe baza unor minciuni inventate cu intenție.
(4) Adevărul trebuie căutat cu discernământ și responsabilitate.
Articolul 86 — „Să nu poftești”
(1) Creștinul este chemat să își controleze dorințele și să nu transforme dorința pentru bunurile sau familia altuia într-o obsesie.
(2) Invidia și lăcomia trebuie combătute prin mulțumire și cumpătare.
(3) Bunurile aproapelui trebuie respectate.
(4) Dorința nu trebuie transformată în furt, înșelăciune, violență sau manipulare.
Articolul 87 — Porunca iubirii lui Dumnezeu
(1) Iubirea față de Dumnezeu constituie un principiu fundamental al vieții creștine.
(2) Iubirea față de Dumnezeu trebuie să se manifeste și prin respectarea poruncilor Sale.
(3) Credința nu trebuie separată de faptele bune.
(4) Creștinul este chemat să Îl iubească pe Dumnezeu cu întreaga sa ființă.
Articolul 88 — Porunca iubirii aproapelui
(1) „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” constituie un principiu fundamental.
(2) Iubirea aproapelui înseamnă respect, ajutor, milă, răbdare și responsabilitate.
(3) Nimeni nu trebuie lovit, umilit sau exploatat în numele credinței.
(4) Iubirea trebuie demonstrată prin fapte.
Articolul 89 — Iubirea vrăjmașilor
(1) Creștinul este chemat să nu transforme dușmănia într-o justificare pentru răzbunare.
(2) Chiar și față de persoana care a făcut rău, trebuie evitată ura.
(3) Iertarea nu împiedică protejarea victimei și căutarea dreptății.
(4) Răul nu trebuie răsplătit printr-un alt rău.
Articolul 90 — Porunca privind iertarea
(1) Creștinul este chemat să ierte.
(2) Iertarea trebuie să fie sinceră și liberă.
(3) Nimeni nu trebuie obligat să accepte din nou o situație abuzivă doar pentru că i se cere să ierte.
(4) Iertarea poate fi însoțită de responsabilizarea celui care a greșit.
Articolul 91 — Fericiți făcătorii de pace
(1) Creștinul este chemat să contribuie la pace.
(2) Certurile trebuie oprite înainte să devină violență.
(3) Dialogul și împăcarea trebuie preferate răzbunării.
(4) Făcătorul de pace trebuie să urmărească dreptatea și binele tuturor celor implicați.
Articolul 92 — Condamnarea mâniei necontrolate
(1) Mânia este o stare care trebuie stăpânită prin discernământ și autocontrol.
(2) Mânia nu justifică lovirea sau amenințarea aproapelui.
(3) În timpul unui conflict, persoana trebuie să evite escaladarea situației.
(4) Creștinul este chemat la blândețe și răbdare.
Articolul 93 — Condamnarea geloziei
(1) Gelozia nu trebuie să devină posesivitate.
(2) Nimeni nu are dreptul să își controleze partenerul prin frică.
(3) Gelozia nu justifică urmărirea, amenințarea, lovirea sau răzbunarea.
(4) Încrederea și comunicarea trebuie încurajate în relațiile dintre oameni.
Articolul 94 — Condamnarea urii
(1) Ura nu trebuie cultivată împotriva aproapelui.
(2) Diferențele religioase nu justifică ura.
(3) Diferențele confesionale nu justifică violența.
(4) Creștinul este chemat să răspundă răului prin bine.
Articolul 95 — Condamnarea minciunii
(1) Minciuna intenționată care urmărește înșelarea aproapelui este condamnată.
(2) Creștinul trebuie să urmărească adevărul.
(3) În familie, în Biserică și în societate trebuie încurajată sinceritatea.
(4) Adevărul trebuie spus cu iubire și responsabilitate.
Articolul 96 — Condamnarea înșelăciunii
(1) Nimeni nu trebuie să obțină bani, bunuri sau avantaje prin fraudă.
(2) Înșelăciunea este incompatibilă cu principiul iubirii aproapelui.
(3) Persoanele vulnerabile trebuie protejate împotriva exploatării.
(4) Cel care produce un prejudiciu prin înșelăciune este chemat să îl repare, potrivit legii și responsabilității morale.
Articolul 97 — Condamnarea furtului
(1) Bunurile aproapelui trebuie respectate.
(2) Furtul nu devine acceptabil prin justificări religioase.
(3) Creștinul este chemat la cinste și muncă responsabilă.
(4) Ajutorarea celui sărac trebuie făcută prin milostenie și solidaritate, nu prin însușirea bunurilor altuia.
Articolul 98 — Condamnarea violenței
(1) Violența împotriva aproapelui este contrară principiului iubirii creștine.
(2) Bătaia, tortura, amenințarea și cruzimea trebuie respinse.
(3) Nicio persoană nu poate folosi religia pentru a justifica abuzul.
(4) Protejarea victimei și oprirea agresiunii sunt priorități morale.
Articolul 99 — Dreptul la o viață morală
(1) Creștinul este chemat să își conducă viața potrivit credinței, conștiinței și poruncilor lui Dumnezeu.
(2) Viața morală presupune credință, iubire, adevăr, cumpătare, fidelitate, dreptate și responsabilitate.
(3) Greșeala omului nu trebuie să devină motiv pentru disprețuirea persoanei.
(4) Pocăința, îndreptarea și repararea răului trebuie încurajate.
Articolul 100 — Fundamentul moral al Constituției
(1) Prezenta Constituție are ca principii morale fundamentale respectarea lui Dumnezeu, iubirea aproapelui, respectarea vieții, adevărul, dreptatea, pacea și responsabilitatea.
(2) Cele Zece Porunci constituie un reper moral important pentru prezenta Constituție.
(3) Învățăturile lui Iisus Hristos privind iubirea lui Dumnezeu și iubirea aproapelui constituie un alt fundament moral esențial.
(4) Niciun articol al prezentei Constituții nu trebuie interpretat ca o permisiune pentru violență, răzbunare, ură, înșelăciune sau exploatarea unei persoane.
(5) Toate drepturile și responsabilitățile prevăzute în continuare trebuie înțelese în lumina demnității persoanei umane și a chemării creștine la iubire, adevăr și pace.Articolul 101 — Protecția căsătoriei
(1) Căsătoria trebuie întemeiată pe respect, fidelitate, responsabilitate și iubire.
(2) Soții sunt chemați să se sprijine reciproc în bucurii și în încercările vieții.
(3) Niciunul dintre soți nu are dreptul să îl domine pe celălalt prin violență, amenințări sau frică.
(4) Problemele din căsătorie trebuie abordate cu răbdare și responsabilitate.
(5) Comunitatea creștină trebuie să sprijine familia și să încurajeze împăcarea atunci când aceasta este posibilă și sigură.
Articolul 102 — Fidelitatea conjugală
(1) Fidelitatea este o valoare importantă a căsătoriei creștine.
(2) Soții trebuie să respecte legământul căsătoriei.
(3) Încălcarea fidelității nu justifică niciodată bătaia, amenințarea sau omorul.
(4) În situațiile de criză familială trebuie căutate soluții responsabile și pașnice.
Articolul 103 — Interzicerea violenței domestice
(1) Violența domestică este interzisă în cadrul acestei Constituții.
(2) Bătaia, lovirea, strangularea, amenințarea, intimidarea și orice altă formă de agresiune nu pot fi justificate prin autoritatea soțului, soției, părintelui sau a altui membru al familiei.
(3) Nicio poruncă religioasă nu trebuie interpretată ca o permisiune pentru violență domestică.
(4) Persoana agresată trebuie să poată solicita ajutor și protecție.
(5) Comunitatea creștină trebuie să sprijine oprirea abuzului, nu ascunderea lui.
Articolul 104 — Protecția mamei
(1) Mama trebuie respectată și sprijinită în responsabilitățile sale familiale.
(2) Nicio femeie însărcinată nu trebuie supusă violenței sau intimidării.
(3) Familia trebuie să ofere sprijin mamei și copilului.
(4) Comunitățile creștine sunt chemate să ajute familiile aflate în dificultate.
Articolul 105 — Protecția tatălui
(1) Tatăl trebuie tratat cu respect și responsabilitate.
(2) Rolul tatălui în familie trebuie exercitat prin iubire, exemplu personal și responsabilitate.
(3) Autoritatea părintească nu constituie un drept de a abuza copilul sau soția.
(4) Tatăl este chemat să fie un exemplu de cinste, credință și grijă.
Articolul 106 — Drepturile și responsabilitățile părinților
(1) Părinții au responsabilitatea de a-și îngriji și educa copiii.
(2) Părinții trebuie să urmărească binele copilului.
(3) Copilul nu trebuie tratat ca un bun aparținând părintelui.
(4) Educația trebuie făcută fără cruzime și fără umilire.
(5) Părinții trebuie să îi învețe pe copii adevărul, respectul, responsabilitatea și iubirea aproapelui.
Articolul 107 — Respectarea copiilor
(1) Copilul are demnitate proprie.
(2) Copilul trebuie ascultat și tratat cu răbdare.
(3) Greșelile copilului trebuie corectate prin educație și îndrumare, nu prin violență.
(4) Niciun copil nu trebuie amenințat pentru că cere ajutor.
Articolul 108 — Protecția copilului împotriva abuzului
(1) Abuzul fizic, psihologic și sexual asupra copilului este condamnat.
(2) Exploatarea copilului este interzisă.
(3) Orice persoană care observă o situație gravă de abuz trebuie să urmărească protejarea copilului și să solicite ajutorul corespunzător.
(4) Nicio autoritate religioasă nu trebuie să ascundă abuzul asupra copiilor.
Articolul 109 — Dreptul copilului la educație religioasă
(1) Copiii pot fi educați în credința familiei, potrivit tradiției creștine și în condițiile legii.
(2) Educația religioasă trebuie să promoveze iubirea, adevărul, respectul și responsabilitatea.
(3) Credința nu trebuie transmisă prin bătaie sau teroare.
(4) Copilul trebuie să fie protejat împotriva oricărei forme de abuz spiritual sau fizic.
Articolul 110 — Respectarea bunicilor
(1) Bunicii trebuie cinstiți și respectați.
(2) Familia trebuie să îi sprijine atunci când sunt bolnavi, singuri sau vulnerabili.
(3) Persoanele vârstnice nu trebuie abandonate din motive de sărăcie sau boală.
(4) Comunitățile creștine trebuie să manifeste grijă față de persoanele în vârstă.
Articolul 111 — Protecția persoanelor singure
(1) Persoanele singure nu trebuie tratate ca fiind mai puțin importante.
(2) Comunitatea creștină trebuie să ofere sprijin celor care nu au familie sau care se află în singurătate.
(3) Nimeni nu trebuie umilit pentru că este singur.
(4) Solidaritatea și prietenia trebuie încurajate.
Articolul 112 — Respectarea văduvilor și văduvelor
(1) Persoanele care și-au pierdut soțul sau soția trebuie tratate cu compasiune.
(2) Durerea pierderii nu trebuie exploatată.
(3) Comunitatea creștină trebuie să ofere sprijin moral și practic.
(4) Persoanele îndoliate trebuie să primească timp și respect pentru procesul lor de suferință.
Articolul 113 — Respectarea persoanelor divorțate
(1) Persoanele divorțate nu trebuie umilite sau excluse automat din comunitate.
(2) Situațiile familiale trebuie tratate cu discernământ și compasiune.
(3) Copiii nu trebuie folosiți în conflictele dintre părinți.
(4) Nicio neînțelegere conjugală nu justifică violența.
Articolul 114 — Dreptul la împăcare familială
(1) Atunci când este posibil și sigur, membrii familiei sunt încurajați să se împace.
(2) Împăcarea trebuie să se bazeze pe adevăr și responsabilitate.
(3) Persoana abuzată nu trebuie obligată să se întoarcă într-un mediu periculos.
(4) Împăcarea autentică presupune încetarea răului și asumarea responsabilității.
Articolul 115 — Dreptul la consiliere
(1) Persoanele aflate în conflicte familiale pot solicita consiliere.
(2) Consilierea trebuie să urmărească binele persoanelor implicate.
(3) În situații de violență, siguranța victimei trebuie să fie prioritară.
(4) Consilierea religioasă poate fi completată, atunci când este necesar, de sprijin specializat.
Articolul 116 — Respectul între frați și surori
(1) Frații și surorile trebuie să se trateze cu respect.
(2) Rivalitatea nu trebuie transformată în ură.
(3) Conflictele dintre frați trebuie rezolvate fără violență.
(4) Membrii familiei sunt chemați să se ajute reciproc.
Articolul 117 — Interzicerea răzbunării în familie
(1) Răzbunarea între membrii familiei este condamnată.
(2) O ceartă nu justifică distrugerea bunurilor, amenințarea sau agresiunea.
(3) Creștinul trebuie să caute pacea și împăcarea.
(4) Problemele grave trebuie tratate responsabil și, când este necesar, cu ajutor competent.
Articolul 118 — Dreptul la masă și sprijin familial
(1) Familia este chemată să manifeste solidaritate față de membrii aflați în nevoie.
(2) Nimeni nu trebuie lipsit intenționat de cele necesare vieții ca formă de pedeapsă sau control.
(3) Hrana și cele necesare traiului trebuie împărțite cu responsabilitate.
(4) Milostenia față de cei săraci trebuie încurajată.
Articolul 119 — Dreptul la locuință sigură
(1) Familia trebuie să urmărească asigurarea unui mediu sigur pentru membrii săi.
(2) Locuința nu trebuie transformată într-un spațiu al terorii.
(3) Violența domestică trebuie oprită și tratată cu seriozitate.
(4) Persoanele vulnerabile trebuie protejate.
Articolul 120 — Dreptul la pace în familie
(1) Pacea familială este o valoare importantă.
(2) Fiecare membru trebuie să evite provocarea, insulta și agresivitatea.
(3) Cuvintele trebuie folosite cu înțelepciune.
(4) Iubirea, răbdarea și iertarea trebuie cultivate în familie.
Articolul 121 — Dreptul la respect în comunitate
(1) Fiecare creștin trebuie primit cu respect în comunitatea sa.
(2) Sărăcia, originea, vârsta sau situația familială nu trebuie să constituie motive pentru umilire.
(3) Comunitatea trebuie să urmărească unitatea și binele comun.
Articolul 122 — Ajutorarea celui aflat în nevoie
(1) Creștinul este chemat să ajute persoana aflată în nevoie.
(2) Ajutorul poate consta în hrană, îmbrăcăminte, adăpost, sprijin moral, educație sau alt