Dezbrăcate de viață

joi, 20 martie 2025

Îmi sunt tâmplele femei despărțite de pământ, până la brâu scufundate în apele noroiase, stăpânite de dragoni-păianjeni, cu pânze și coarne. Cu mâinile rugină printre crengi bolnave, acolo unde splendoarea aparține Pomului Roșu, palide fețe se oglindesc în dansul lacului de zgură. O numărătoare descrescândă a spiritelor naturii cu chip de păsări sălbatice, doamne de iederă, cu picioarele de bambus, tăcute și zvelte, de mână mă țin.

Culeg flori pentru părul lor îmbrobodit cu pânză de sticlă, cu gene de pământ și cu cerul pe genunchi. Sunt surde în plânsul lor, numai eu le aud spaimele dinlăuntrul lacrimilor de maici muribunde.

Precum zidul plângerilor, părtinitoare din argilă și var stau în rând ca trestii abandonate de soare, ca mame fără de prunci, ca surorile fără de frați, ca luna fără înfățișare. Sunt zămislite din strigăt mut, din guri fără glas, sunt bărci ce lunecă-n neant și zbiară dezbrăcate de viață.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.