Tema saptamanii

Dragii mei confrati , am constatat ca sunt poezii care au drept comentarii versuri scrise spontan . Imi place nespus aceasta comunicare intre membrii acestui site si ii felicit din suflet pe cei care aleg acest mod de a comenta o poezie.

De mai mult timp ma gandesc sa fac o propunere membrilor site-ului ,si anume:

Pornind de la o tema anume sa fie scrisa o poezie de catre oricine doreste . Cred ca ar fi minunat sa vedem modul de perceptie diferit al aceleiasi teme.

Nu e vorba de un concurs , nu se dau premii, note ...nimic :)

Sa zicem ca este ca o joaca in versuri...

Propun ca durata sa fie de o saptamana , avand astfel suficient timp ,cei care doresc, sa creeze o poezie .

Imi permit sa sugerez tema acestei saptamani , si anume:

1) poezia sa aiba titlul " Tacerea ta "..ca sa fie recunoscuta ca apartinand temei

2)sa aiba cel mult 4 strofe

In rest , fiecare alege metoda de prezentare a mesajului. Repet , participa oricine doreste , poezia poate fi in vers alb sau cu rima , totul e permis...:) Se respecta doar tema ,atat.

Ce parere aveti ? :)

Va imbratisez, cu drag , pe toti!


Adina Speranta,
luni, 17 august 2015






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Dragă Adina, dacă ziceai... 40 de strofe nu... 4. Este doar un... mizilic... poate... minim... 4 strofe, ce zici?

Am văzut şi a doua temă... vizitez acum şi să văd ce temă ai ales.


pavalachepaul
luni, 24 august 2015



Salut aceasta propunere, iar poeziile puse sunt geniale. Respect!
Victor
luni, 24 august 2015



Multumesc mult ,domnule Pavalache .

Marturisesc ca asteptam aceasta poezie care e foarte frumoasa :)

Urmeaza si alta tema ..va astept cu drag !

Numai bine !



Adina Speranta (autor)
luni, 24 august 2015




În tăcere

În tăcere scriu şi eu
Şi eu, în tăcere scriu.
M-am trezit puţin mai greu
Şi de mine nu prea ştiu.

În tăcere, stau pe pat
Pe pat, în tăcere stau.
Sunt puţin îngândurat
Şi puţină apă beau.

În tăcere, vreau să fiu
Să fiu, în tăcere, vreau.
Şi doresc... acum, să scriu
Patru strofe, apoi... stau?

În tăcere am sfârşit
Am sfârşit tot... în tăcere.
Am fost tare... adormit
Oare, v-a făcut... plăcere?

23-08-2015
pavalachepaul
duminică, 23 august 2015



ROLEA NICOLAE

Tăcera ta

Azi am intrat sa te salut
dar ma priveau doi ochi de puşcă
şi m-am întors în mine, mut,
sub paloşul tăcerilor ce muşcă.

24.08.2015

ANDREIONTHEPOETRY

TĂCEREA TA, DOAMNE...

Tăcerea Ta, Doamne,-i dojană preasfântă,
Căci Tu ne-ai vorbit în Scriptură -
De secoli prin ea gura Ta ne cuvântă,
Dar noi n-ascultăm de-a Ta gură...

Sunt oameni curioşi să-Ţi cunoască sfânt chipul,
Dar nu-Ţi văd făptura deplină
Ce-arăţi când pe cer stele pui ca nisipul
Şi-n Biblie pui vorba-Ţi divină.

Tu taci... Aşa crede acel ce nu crede
Şi-aiurea răspunsuri tot cată -
Nu simte, nu ştie, n-aude, nu vede
Că-n el Tu ţi-ai pus Viaţa toată...

De ce nu vii, Doamne, Tu, zilnic pe Cruce,
Cu ochii lor orbi ca să vadă
Cum dragostea Ta la Înviere ne duce...?
Dar tot ar mai vrea o dovadă...


DRAGOŞ LUCICA

Tăcerea ta

Rătăcesc prin gânduri
caut urma
în vis
în cuvinte nerostite
în tăcerea ta.

Aş fi vrut
să mă păstrezi aproape
o vreme
să-mi dai liniştea
şi curajul.

Amăgirea
a cadenţat dansul ploii
iar ochii
au rămas pironiţi
în tavan
până în zori.

14 iunie 2011

S ALEXANDRU

TACEREA TA

De cand martiala tacere
Te-a promovat slujitor,
Un spectru diform de durere
Ma fulgera-n noapte si zori.

O stanca mi-e cantul sau poate
Ghetar adormit in ocean.
Visarile ,ucise,zac toate
Intinse pe-un petec de geam.

Pe bolta,un ciob rosiatic
Al lunii,ma mangaie bland;
Si eu,ca si ea singuratic
Alerg peste-al lumii mormant.

Dar tu te-arati imbracata
In mantia zilei de mai
Si-atunci ma inunda deodata
Caldura eternului rai.

21.08 2015 ora 11


VICTOR BRAGAGIU

TĂCEREA MEA

Când curge-n lume înserarea
Cu liniștirea de chindie
Că se aude fremătarea
Ce plopii-o spun ca poezie

Nu pot a socoti cât trage
Frumosu-n jur pe o balanță
Precum nu aș lipsi catarge
De avântarea în Speranță.

Doar simt în piept o mulțumire
Fără de cugetul din minte
Că viața plină-n fericire
N-are nevoie de cuvinte.

Ci doar s-ascult cum plopii cântă
Chemând să vină-n ceruri stele
Și că o viețuire sfântă
Mă va-nălța din toate cele.


ROXANA C

Tăcerea ta (II)

Tăcerea ta e ca o zi senină,
promisul rai din vechile scripturi.
Aș vrea s-avem o casă în păduri..
Tăcerea ta e blânda mea grădină.

Ieri ne strigam zadarnic, fără vină
surzi într-un grup vocal cu zeci de guri
iar blocul tresărea-n încheieturi
de-un solo infernal la bormașină.

Era târziu. Vecinii nu regretă
că ai tăiat curentul. Au rămas
încrezători că poate se repetă
un act de eroism. Nici eu n-am glas
Știi tu ce vor? La patru-i o trompetă
și ușă-n ușă are-un contrabas.


ROXANA C

Tăcerea ta

Tăcerea ta m-alungă. Parcă ești
străinul ce se-nchide-ntr-o cetate.
De ce să bat la porți să mă primești
când porțile par toate încuiate?

Desigur, vinovată sunt doar eu:
cu suflete nu vreau să fac dresură.
De-aceea strâng tăceri în jurul meu
și toate stau cu lacăte pe gură.

Atunci se-ntâmplă: uit. Am și uitat.
De ce sa mint? Ce-i viu vrea să trăiască.
Abia aud un glas îndepărtat
ce spune că uitarea-i femeiască.


ADINA SPERANTA

TĂCEREA TA

Cu tăceri aprinse plânge steaua mea,
Părul de mătase de beznă-i cuprins,
Galopând năvalnic,ca o iazmă rea,
Răscoleşte-n vatră dorul cel nestins.

Ceru-n clocot fierbe la focul durerii
Înteţit de lacrimi şi de-o şoaptă grea,
Fulgerul tristeţii cerne-n umbra serii
Amintiri răzleţe în stropii de nea.

Şuierul tăcerii se răsfrânge-n vorbe
Şi se pierde-n zare ca un asfinţit,
Clopotul răsună în dangăt de cobe,
Doarme liliacul pe ram, ostenit.

Ceasul de aramă timpul îl opreşte
Şi pe rană pune secunda de foc,
Ce tăcută piatra din inel priveşte
Când corbul cel roşu o prinde în cioc !

Arde-n vâlvătaie bradul pe coline,
Liturghia vieţii se stinge tăcut,
La logodna dalbă a zilei de mâine
Doar glasul iubirii vreau să îl ascult.

20.08.2015

* iazmă = nălucă, vedenie, fantasmă


CRITICUL BLIND ( Stil Esenin )

TĂCEREA TA

Sănii de lumină pe obraz aleargă,
Lacrima o poartă în tăceri de dor.
Vântul adormit pe o lună -targă
E purtat pe buze de un galben nor.

Pasărea vorbirii, cât ar fi de mică
Poate să aducă valuri mari de ger,
Şi brăzdând văzduhul, tăcerea ridică
Gâtul ei de lebădă spre cer.

Cât de fericită-i steaua care
Părul şi-l adapă într-un lac
Şi cu aripi vesele-n cântare
s-a pitit prin versuri un culac.

El mustăţile le-o răsuci într-o seară
Ca un cheia sol pe vânturi pus
Şi atunci va tace, cea din urmă oară
Ultima gîlceava, ce s-a dus…

Va cânta prohodul peste iarbă
Un mesteacăn adormit stingher
Şi-n chemarea mea încep să fiarbă
Doar tăceri duioase de prin cer.

Pasărea vorbirii, cât ar fi de mică,
Poate să aducă valuri mari de ger,
Şi brăzdând văzduhul, tăcerea ridică
Gâtul ei de lebădă spre cer.

19.08.2015

Adina Speranta (autor)
duminică, 23 august 2015



Absolut! Eu n-am uitat ca trebuie sa vina si Nicu Rolea! Fara de care nu se poate! Am zis!
andreionthepoetry
sâmbătă, 22 august 2015



O continuam ,Andrei ?

Ca mie tare imi place ce se intampla ! :)
Adina Speranta (autor)
sâmbătă, 22 august 2015



Ce ne facusi, Adina, cu tema asta a saptamnaii...? :)))

Uita-te si tu ce efervescenta s-a produs! Formidabila idee ai avut!
andreionthepoetry
vineri, 21 august 2015



CRITICUL BLIND

Când tăcerea…

Când tăcerea-şi lasă haina peste pajişti de simţire
într-un carusel de gânduri ce apare-n dimineţi
Aiurind, o gâză beata, în ocean de-nchipuire
îşi ascute gândul palid care doarme prin mustăţi.

Muşcă-n stânga, latră-n dreapta, şi c-o poftă nesătulă
îmblănitu-i bot se afundă, după râme prin scaieţi,
Dupa ce-şi ogoaie pofta, văd cu oarece măsură
Că se lăfaie ca râma chiar pe site-ul de poeţi.

Ba mai mult, îmi spune mie c-o emfază răsculată
Că sunt nu ştiu ce vendetă, sau consilier sadea…
i-aş spune mai multe gâzei, dar o văd îmbujorată
când în glastra geloziei, şi-afundă mustaţa sa.

Dar tacerea, cum se ştie, este vorba cea mai sfântă
E mai dulce decat mierea, o spunea bunicul,zău,
în tăceri nemărginite, chiar un filozof cuvântă
şi vorbeşte despre gâze , şi se aude-n locul meu.


STOMFF ANDREI AUREL

TĂCEREA MEA, TĂCEREA TA, TĂCEREA LOR...

Tăcerea mea, tăcerea ta, tăcerea lor,
Sunt un decor sordid, apăsător
Al unei piese scrise de străini.
O, Doamne, am rămas aşa puţini!

Privesc în jurul meu cum lumea tace
Deşi în gând înjură birjăreşte.
Slăbeşte naţia noastră, tot slăbeşte
Şi tace trist, şi tace şi tot face.

Şi face sluj la stele reunite,
Ne ard obrajii, ochii în orbite
Nu mai au lacrimi fără de ruşine.
„Să nu vorbiţi şi-o să vă fie bine!”

Dar nu mai vreau să tac, sunt prea bătrân
Să mai accept istorii inventate.
De ce să tac visând la libertate
Când doar minciuni avem drept caldarâm!

Tăcerea noastră şi vorbitul lor
Sunt un decor sordid, apăsător.
Vă rog, începeţi să vorbiţi odată!
Vorbiţi în limbă noastră minunată
Şi fiţi stăpâni pe vorbele rostite.

Tăcerile sunt clipe irosite!


ADINA COLTEA

Tăcerea ta dureri mă poartă

În ochi
îngălbenite vise
mă dor cuvinte pân’ la os
pe guri căscate
de mirări nescrise
se strâmbă zâmbete de abanos...
Pierduţi de tălpi, paşii nebuni
mă uită-n pietre obosite
ce-n răni de sânge
ros pe margini
de bănuitele minciuni
se sfarmă-n colţuri nerostite...
Din albul gros şi despletit
ce fumegă de aşteptare
pe nări trag aer
neînsufleţit
şi timpul cărnii rău mă doare...
În clipa asta
fără adăpost
îţi plâng de mila nevederii
mă las să cad
şi cad şi recunosc,
stând în genunchii primăverii,
că-ţi simt tăcerea
pe de rost...

CRITICUL BLIND (stil TAGORE)

Tăcerea ta…

Un filozof vorbeşte şi arde prin tăcere
şi nerostita-i vorbă e fagure de miere.

Cu mintea lui dibace, si stelele aprindea
La ugerul tăcerii , când noaptea le chema.

El gâzele luminii le tot privea tăcut
şi barba lui de gănduri o măngâia mai mult.

Dar într-o zi o gâză, aşa… mai vorbăreaţă
îl întrebă sarcastic prin stropii din mustaţă:

-Maestre, stai aicea singur şi chiar nimic nu zici?
-Eu singur stau cu tine, de când sosişi aici.

Tăcerea e ca mierea prin faguri de frumos
şi doar când taci prin vorbe atunci eşti luminos.


GERRA ORIVERA

Tăcerea ta (sub butonul apocalipsei)

*dioptrii cancerigene*



secunda a uitat să respire
cel ce nu alunecă periodic în afara lui să-și pipăie umbra
va rămâne cu albatrosul pe umăr ucis
ochiul furtunii nu se ocupă cu pielea crăpată
dușmanul ascuns în trompete
vuietul agorei mustind somnolențe cancerigene
deșertul nu iartă schimbă măști coduri
lașitatea se-ascunde sub unghiile curate fără bucăți de lupte
tranșee săpate nervuri surpate de greutatea destinului
culoarea necesară
sângeriul
îți pune în ramă atingerile

îndoiala este amnarul ce precede explozia

nu-ți rămân decât
genunchi forfotind umilințe fără zenituri la capătul lacrimii
tribunele trosnesc sub grandoare molohul se înghite
pe sine
inevitabil

eliberează duhul din rană ascultă-mi tăcerea iubite
răpăie molcom dinafara cuvintelor
în interstiţiul dintre două sunete
nu încerca să-i înnozi frecvențele în urechea friabilă
apocalipsa e doar ploaia de primăvară care spală smogul
din lentilele vieții
sămânța asul ascuns în pliurile luminii
va trebui extras din inima focului printr-o glaciațiune
între valve
cuvântul
vibrația
își caută acerb nuditatea

puf de păpădie în pleoapa timpului
sunetul fără de sunet impregnează estul absențelor mele
întotdeauna estul devine fluid înlăuntrul îmbrățișării
plecările din lucruri în car triumfal dă amplitudine zborului
scoate clipa din axă
tempoul pulsației schimbă elipse
filtrele împătimirii aerate ies din spectrul vizibil alt ochi erupe
cântă în portativele cărnii
serenitatea întoarcerii-n mine
acasă

ca să te afli
ascultă-mi tăcerea iubite aromind
dorinţă de dragoste

simţi cum ne cresc din trunchi
miracole


Adina Speranta (autor)
miercuri, 19 august 2015



ANDREIONTHEPOETRY

Tăcerea ta

Tăcerea ta e binecuvântare
Atunci când fulgere ai in privire
Şi e blestem şi-n fiinţa mea vâltoare
Când, de-ai vorbi, mi-ai arăta iubire.

Tăcerea ta în suflet îmi pătrunde
Şi o aud cu-a inimii ureche
Când parcă-n peşteri făra fund se-ascunde
De mine, vocea ta fără pereche...

Tăcerea ta mă doare chiar de-i bună,
Iar când e rea, complet mă sfredeleşte.
Atunci când taci, nu suntem împreună...
Te rog, iubita mea, te rog, vorbeşte...!



AUREL AURAS

Știu că mă iubești în felul tău
Nu îmi vorbești decât prin fapte,
Ai multe gesturi în ascuns
Și multe freamăte în șoapte.

Te zăpăcesc cu întrebări,
Tu taci și îmi lași numai semne,
Îți sunt un tandru vorbitor,
Doar un cuvânt arar te-așterne.

Mă macină iubirea ta,
Cine ma pus să-ți dau de veste?
Comoară nepătrunsă ești,
Tu taci și mă iubești prin teste.

În fiecare zi mă chinui,
Sunt vorbărețul de ocară,
Ești femeia ce-mi dai fiori
Nu lași dureri să iasă-afară
Și liniștă ești, comoară!

MARIAN PUSCASIU


Prin auctorii deșteptări de dimineți
La un taifas cu antonimul fericirii,
Un zbor tăcut de păsări cu tristeți
Mă ispitește cu eternul risipirii.

Sunt umbre ascuțite de povești
Înfinpte-n rugi de vorbe nerostite,
E ora nouă-n ceai de tei, și fără vești
Nu pot ghici în frunze vitregite.

Nopțile au în trupuri sfori de vise
Încolăcite în pilaștrii lui Morfeu.
Dar ziua, când aștept în uși deschise
Oratorii sublime, îmi e greu,

Să nu-ți mai știu cuvânt euharistic.
Și nici îmbrățișări atemporale,
Din ochii calzi, în glas cu har patristic
Desprins din cuvântări de catedrale.

MIRIMIRELA

Tăcerea ta e noaptea ce se lasă
În sufletul meu mult prea amorțit
E dimineața ce se-ndreaptă
În loc de plus, spre minus infinit

Tăcerea ta e ca o pleoapă-nchisă
E ca un urlet de coiot în preerii
Ce sfâșie în mine inima ucisă
De jocul de mustangi, pe la chindii

Tăcerea ta e o dantelă neagră
Ce-mbracă soarele, în asfințit
Oh, cât aș vrea să-mi spui :"mi-ești dragă"!
Și cât aș vrea să spun că ne-am iubit...


DANAB

Tăcerea ta la masa mea...

Când încet noaptea coboară
Peste dorurile mele,
Iar privirea-mi din nou, zboară
Căutând versul prin stele,
Stau cu inimă deschisă
Şi urechea... poate-aud
Vreun vers venind de la tine...
Poate scrii doar un cuvânt...

Mă-nconjoară iar tăcerea
Ca şi-o flacără de spini...
Şi "m-alint" cu mângâierea
Ce mi-o dă doar Esenin...
versul lui imi face bine
de cand mi-ai spus sa-l citesc...
dar eu nu ma pot abtine
dac-aici..nu te zaresc!

si scriu: doare-a ta tăcere..
Cât aş vrea la masa mea
Să mai vii.. dar e-o părere
Când te văd că vii.. aşa...
Doar să îţi saluţi "confraţii"
Şi să le laşi un catren...
Eu rămân cu aspiraţii
De-a cânta al meu "refren":

" Tăcerea ta la masa mea
Mă doare! Tare mult aş vrea
Să laşi tăcerea la o parte
Şi "virgula"..... ce ne desparte...
Să nu mă mai priveşti de sus...
Şi chiar de nu-mi vei da răspuns,
Tăcerea ta la masa mea
De acuma... îmi va fi de-ajuns.."

NELU PREDA

Tăcerea ta este adâncă precum un gând ce mă-nfioară
Un fel de-a sugera tristețea iubirii care te omoară
Căci suferi când aproape nu-ți sunt, iubita mea fără frecvență,
Iubirea noastră-i plăsmuită preponderent din abstinență.

Tăcerea ta m-apasă-ntruna și n-am remediu pentru ea
Suntem ca soarele și luna ce au ca emisar o stea
Ce-ncearcă să ne reunească pe firmament în simultan
Însă tu taci și-a ta tăcere se adâncește an de an.

Tăcerea ta ascunde visul unei iubiri mistuitoare
Ce va să vină între noi doi pe nesimțite, ca o boare.
Știu c-acest vis se va-mplini și inima-ți va tresălta
Iubito-atunci ne vom iubi și vei urî tăcerea ta.


CAMELIA ARDELEAN

Se adâncește, prin vânturi și ploi,
Tăcerea dureroasă dintre noi,
Se-adună gândurile mele, roi,
Iar lacrimile reci se scurg șuvoi

Pe-obrazul mut de nepăsarea ta,
Pe gura mea flămândă, ce ar vrea
Să devoreze iar făptura ta,
Care m-a cucerit, subit, cândva.

Îmi amintesc: cu aerul patern,
Îmi explicai pasaje din Jules Verne,
Privind, în peisajul toamnei, tern,
La frunze ruginii, cum jos se-aștern.

Azi frică ni-e de noi și de cuvinte,
Ascult tăcerea ta luând aminte,
Nevoie am doar de-un cuvânt, s-alinte
Ființa mea, de alte jurăminte.

În ochi, tu nu mai ai tandrețea care
Mă-nvăluia plăpând cu-a ei visare,
Și modelându-mi trupul, ca o boare,
Mi-l savura. Ce dulce delectare!…

Mi-e teamă de crepusculul iubirii,
Aș vrea cumva să lupt cu legea firii,
Să nu cădem în gheara adormirii,
Să câștigăm la lozul nemuririi!


Adina Speranta (autor)
marți, 18 august 2015



Dragii mei , sunt uimita de ecoul pe care l-a avut aceasta propunere ...

Chiar nu ma asteptam !...:)...Si mai am idei , ca nu duc lipsa deloc de asa ceva :))

Daca Adm vrea sa faca o rubrica care sa includa postarile ar fi minunat , eu ,insa, pana atunci am sa le postez aici , la dezbatere ...ca sa fie toate la un loc.

Imi place mult sa vad modul in care aceeasi tema rezoneaza diferit in sufletele voastre minunate ! Sunteti cu toii MINUNATI !

Danuta, am propus 4 strofe in ideea sa nu obosesc , dar m-a incantat gaselnita ta ..:))...Sa stii ca scrii minunat asa , imi place mult , ar trebui sa faci asta mai des.

Unde e partenerul meu de jihad ?...:))...Pai sa nu raspunda el provocarii...:))

Andrei , nu raman datoare , am sa postez si eu :)...Te admir mult pentru dexteritatea ta poetica, spontaneitate . Ai facut bine ca ai revenit ...tu trebuie sa scrii poezie ! Esti prea bun ca sa stai deoparte !

Va multumesc tuturor pentru participarea la joaca aceasta , in Frumos , cum spune cineva ...:)

Va imbratisez cu drag!
Adina Speranta (autor)
marți, 18 august 2015



Dar, Adina, se pare ca tacerea e chiar a... ta! Tu unde esti cu o frumoasa poezie pe aceasta tema...? Eu te astept cu drag si nerabdare!
andreionthepoetry
luni, 17 august 2015



Mare ecou, Adina, a avut propunerea ta! Felicitari! Trebuie continuat proiectul, iar daca Admin se implica si el cu asigurarea unei infrastructuri dedicate, este si mai bine :) Minunat!
andreionthepoetry
luni, 17 august 2015



Captivanta initiativa, felicitari pentru idee Adina!
roxana.c
luni, 17 august 2015



Buna seara tuturor.

Mi se pare o initiativa laudabila si o voi sustine.
Am o idee cum sa arate sectiunea respectiva pe site, dar astept cu drag si propuneri.

Cu stima,
admin
luni, 17 august 2015



Vadit imbogatita, comunitatea, prin diversitate.
Sustin o astfel de actiune pozitiva. Poate.. cine stie?! In viitor, sa fie introdusa si ca o sectiune, in site. Poate chiar dezvoltat mai departe, cu poezie si proza "la comun", in cadrul aceleiasi sectiuni.

Th3Mirr0r
th3mirr0r
luni, 17 august 2015



am înțeles acum, da ai dreptate , Dana, Te prețuiesc.
Aurel Petre
luni, 17 august 2015



Domnule Aurel....cer scuze de ai inteles gresit..ai vazut tema: o joaca...si Adina m-a prins cu aceasta tema: eu,avand un chef de a ma juca...si nu numai...dar am avut strofa -ultima-de foarte multa vreme...
nu te supara domnule,Aurel...ca nu ai nici un motiv......
Imi place si Blok si mereu citesc din el si din ceea ce postezi din el si nu numai..dar ... nu mai las comentarii...asta nu inseamna ca nu le citesc sau ca nu imi plac...
numai ca Esenin,in versurile mele,rima cu "spini"...nu Blok..:)
cu drag si pretuire.....
:)
danab
luni, 17 august 2015



Draga ,Dana, frumos scri, nu cred ca cineva te privește pe sus, eu intru să postez poezii din carte, să ma scuzi daca nici eu nu prea am intrat pe la tine.Sper să îți placa și Blok nu numai Esenin.
Cu stimă.
Aurel Petre
luni, 17 august 2015



(am scris-o..!... :) 4 strofe cu cate 12 versuri...!..m-am jucat,nu?...:)
nu acesta e stilul meu...dar multumesc Adina pentru tema..
ultima strofa-era cu dedicatie!- am avut-o de multa,multa vreme..dar abia acum si-a gasit "rostul"..
cu drag..)




danab
luni, 17 august 2015



Adina........numai 4 strofe???
ca mie-mi place sa ma joc..da...la cheful de joaca ce il am..4 e un numar mic...:(
cu drag,

danab
luni, 17 august 2015




am citit târziu acest anunț după ce scriesem deja azi, plus postările lui Block, O să scriu când o să am un pic de timp, De ce ai ales aceasta tema?
Aurel Petre
luni, 17 august 2015



Celor care nu au citit CENUSAREASA (Epilog) de Mircea Manolescu, le indic lkink-ul:

http://poetii-nostri.ro/mircea-manolescu-cenusareasa-epilog-poezie-id-7509/

Am ramas mut de admiratie cand am citit atat poezia aceasta, cat si minunatele comentarii-dialog in versuri ale confratilor roxana.c, SAlecsandru si Mihai Manolescu.

Mai sunt si multe alte locuri de pe site cu astfel de comentarii absolut incantatoare.

Asa incat astept cu mare nerabdare raspunsul la aceasta provocare a ta, Adina, de la cat mai multi dintre cei ce scriu pe acest site!
andreionthepoetry
luni, 17 august 2015



Tăcerea ta e binecuvântare
Atunci când fulgere ai in privire
Şi e blestem şi-n fiinţa mea vâltoare
Când, de-ai vorbi, mi-ai arăta iubire.

Tăcerea ta în suflet îmi pătrunde
Şi o aud cu-a inimii ureche
Când parcă-n peşteri făra fund se-ascunde
De mine, vocea ta fără pereche...

Tăcerea ta mă doare chiar de-i bună,
Iar când e rea, complet mă sfredeleşte.
Atunci când taci, nu suntem împreună...
Te rog, iubita mea, te rog, vorbeşte...!

andreionthepoetry
luni, 17 august 2015