Rânduri de suflet

Multumesc frumos, Domnule Aurel, pentru sfaturi, o să le iau in considerare !
M Horlaci
joi, 07 aprilie 2016

Prietene, Horlaci, îți dau un sfat, scrie acum ce ai în cap nu lăsa pe mâine, o să-ți pierzi ideile dacă scrii o poezie pe an, o să uiți a compune poezie, mintea trebuie antrenată ca și corpul altfel te pierzi, ia de bun ce e bun din sfaturile altora, nu te lăsa antrenat de impresiile fiecăruia. Fiecare traiește în lumea lui și își arată propiile impresii. Criticul ți-a spus vreodată să o lași mai moale? Indiferent de tematica ce o abordezi, chiar și religioasă, te ține în formă. Eu te încurajez să îți vezi de scris atunci când timpul îți pemite, o poezie o poți corecta în fiecare zi până crezi că e ok. Succes.
Aurel Petre
joi, 07 aprilie 2016

Mă-nclin și eu în fața spiritului tău de adevărat Căutător! Omul este mult mai mult decât materie pipăibilă, este energie pură care impregnează universurile, se îcrustează în Akasha și hrănește fără nume toată ființarea.... de aceea trebuie să fim atenți ce gânduri, ce stări, dăm drumul în eter.... ele vor fi compost ce vor naște lumile de mâine.....Și suntem responsabili.... Și de ne îneacă urâtul - cine ne-mpiedică pe noi, fii ai Creatorului, să plantăm flori miraculoase în univers! Și POEZIA, poate cea mai adevărată, este dincolo de vers, de metaforă - este poezia respirării dumnezeului din tine, a îndumnezeirii în locuire! Apoi, cum a spus Holderlin: ”Poetic locuiește omul”.... putem curge și în vers! Esențial este să descoperim dumnezeul - cuvânt din noi! Dar fără bigotisme și obtuozități ale tiparelor religioase! Dumnezeul din tine care te face să desfaci totul în corole de lumină - indiferent de taifunurile vieții!
Am încredere în tine că vei găsi cheia și semitonul corect al simfoniei tale!
Și un umăr de prieten e și al meu, când ți-e prea greu!
Cu drag, Gerra
Gerra Orivera
luni, 04 aprilie 2016

Am citit absolut tot si sunt perfect de acord cu cele spuse.. Am deja aproape o luna decând nu am mai scris nimic, si nici nu voi mai scrie prea curând. Pe lângă problemele personale care mă afectează enorm, exista si dorința de a face într-adevăr poezie.. Nu-mi mai pot permite să scriu orice.. In perioada asta îmi trec sute de idei prin minte, dar nu le consider suficient de bune încât să merite insirate pe hârtie.. O poezie pe an să fac, dar să fie poezie..dacă nu voi reuși să scot perle si pietre pretioase din adâncul sufletului meu, atunci nu voi mai scrie niciodată !

Ori adevărată poezie, ori nimic.. Mulțumesc Doamnă, Gerra, pentru efortul pe care îl faceți.. Apreciez mult !
M Horlaci
luni, 04 aprilie 2016

Dragă Adina,

întrucât mi-ești prietenă, îmi permit să-ți scriu fără mă autocenzurez la fel de drastic pre cât aș face-o de aș răspunde unor alți colegi dar totuși străini! Știi, dacă aș putea privi rândurile tale de mai sus drept un omagiu adus unui amic sau prieten care ți-a fost alături (așa cum a fost și altora) câteva clipe pe fluviul vieții, și ți-a dat câteva îndrumări să nu te-nece șuvoaiele – totul ar fi Ok. Ți-aș spune simplu și concis: ai dreptate Adina, și eu simt la fel, deși poate c-aș fi fost mult mai pătimașă și idolatră în exprimare! De, binecuvântarea și blestemul zodiei de foc!
Dar Adina, nu pot uita că sunt pe un site de POEZIE, drept care mă consider un CREATOR, așa cum îi consider (până la proba contrarie) pe toți ceilalți de aici. Deși în faze diferite de cunoaștere, poate și în grade diferite hăruiți de pronie, știm cu toții adevărul elementar că munca unui creator presupune 95% sudoare pe lângă acel infim 5% har! Și un alt adevăr elementar care observ cu uluială că se uită aici (parcă respir pe o planetă de amnezici) este că un creator, dacă-și asumă acest rol (eu i-aș spune mai degrabă o ”cămașă a lui Nessus”) este o persoană MATURĂ! Pentru că nu se poate creea ARTĂ cu infantilisme, e de abc-ul elementar că nu-mi poți vinde mie ceva ce tu nu ai! Iar ARTA presupune o cunoaștere și o viziune cel puțin cu o treaptă deasupra a ceea ce știe și percepe ochiul comun, obișnuit, și în primul rând matur!
Da, am venit pe acest site parcă trimisă de o ”întâmplare” a proniei, am poposit mai mult din curiozitate, am rezonat cu cerința adm de a contribui la biblioteca site, și cum nu mai făcusem așa ceva pe celelalte site pe care activasem, am hotărât să rămân. Evident că am observat și existența acestui personaj numit ”Criticul Blind”, nu chiar de la început, da când m-am trezit la un moment dat cu acel celebru ”Deocamdată Da” am surâs amuzată pentru că acest ”deocamdată” este un cuvânt pe care și eu îl folosesc destul de des! Într-o altă și aceeași conotație, știu că ceea ce nu pot fi, deocamdată, azi, pot fi mâine! Deci, afară de această atingere, nu am dat multă importanță acestui personaj al cărui nume era el însuși o dihotomie, nici măcar când a lăsat un com laudativ la o poezie a mea, după o politețe de suprafață, am rămas doar un observator... Cu timpul, citindu-i com-urile mai ample, văzând efervescența, câteodata isteria, pe care o îmbrăca curiozitatea morbidă a unora de a descoperi cu orice preț ”cine” este persoana reală din spatele personajului – în contraparte cu adulația și dulcegăria invitațiilor la ”altoire”, uneori de către aceleași persoane, după un timp de debusolare, am început să am un gust de cenușă în gură! Cu cât analizam mai profund ce se întâmpla pe site în relația Critic și ”confrații” lui pe care el îi trata cu ”considerație”, cu atât îmi devenea mai clară jungla din spate, care se îmbrăca fariseic în dulcegării pline de iubire declarativă! Câte din aceste declarații aveau măcar un strop de adevăr dincolo de coaja mieroasă? Cred că extrem de puține – de esență foarte profundă, părerea mea (poate greșită), cred că niciuna! Pentru că o iubire adevărată, indiferent de nuanța pe care o îmbracă (frate, soră, prieten, confrate sau un străin), nu-l consideră pe cel pe care declară că-l iubește un obiect pe care-l folosește cum vrea mușchiul lui, uneori cu violență, cu drepturi despotice până și de-al distruge! Hai să fim serioși! Ce fel de ”iubire” e asta? Adică primim aur și dăm în schimb tablă zornăitoare? Fain schimb! De tot râsul! Vedeam în fiecare zi cum se căsca o prăpastie de neumplut între ceea ce se dorea acest proiect frumos și felul cum era receptat de majoritatea vocală: pe de o parte El care arăta cale de lumină, dăruia lumină, aștepta creșterea și impregnarea cu lumină! De cealaltă parte Ei, care erau numai consumatori, dar nu doar de ceea ce li se dăruia cu drag, floarea inimii lui, frumosul din el, ci, de ce nu, chiar inima, ficatul, plămânii, ba chiar și carcasa goală n-ar strica, doar și ea poate fi folosită la ceva, nu? Vedeam în fiecare zi aproape, desfășurându-se în sarabandă proverbul românesc (e drept că vizează mai mult o altă etnie) ”îi întinzi omului un deget și el îți ia toată mâna”, ba ți-o smulge cu totul din umăr, să fie sigur că ți-a luat-o, aș adăuga eu. Știu că am reputația pe acest site că sunt un om dur – n-am să o dezmint nici de această dată: oricât aș încerca să vătuiesc ceea ce văd desfășurându-se pe acest site (în parametrii acestei relații) se cheamă dragilor VAMPIRISM! N-aveți decât să vă strâmbați, să urlați, să încercați să ascundeți mizeriile, neputințele și fariseismele sub preș, ele nu vor dispărea, ci vă vor impregna toată ființa cu ”arome” de nedorit! Și voi tot vampiri rămâneți sub oricâte măști mieroase sau idolatre v-ați ascunde chipul! De ce vă manifestați așa? Probabil pentru că primează senzația de gol (în ființele superficiale) și când propria fântână ți-e goală, secătuiești fântânile celorlalți! Uneori conștient, uneori inconștient!

Gerra Orivera
luni, 04 aprilie 2016

PARTEA A II - A



El, Criticul, a venit pe acest site în ideea de înflorire sub soarele blândeții! Dar se numește Criticul Blind – ori criticul în esență, indiferent la ce scară și prin ce tehnici își face meseria, este un ARHEOLOG! Un arheolog magic care excavează tone de pământ și piatră să scoată din inima muntelui comoara îngropată de Creator în tine! Deschizând tunele pe care, dacă le urmezi, vei ajunge sub soarele strălucitor al vieții conștiente, sub soarele profund și penetrant al ARTEI!
Atenție însă, comoara nu el o crează, nu el îi dă esență, nu el îi dă strălucire! Comoara își reliefează aceste atribute prin ea însăși! În nici un caz nu va scăpa (nici ocoli) de ghilotina adevăratului creator – cei 95% de sudoare! Numai așa își va putea încrusta rubine în filigranul epidermei, absorbind din focurile adâncului vibrațiile tuturor pătimirilor materiei, viețuitoarelor, dizlocările, cascadele morților, nașterilor și învierilor în alte și alte vibrații, emițând alte și felurite ecouri din aceeași coardă! Această comoară va trebui să-și asume toate topirile și toate dăltițele (din arsenalul propriu) ce vor săpa în ea fără milă să îndepărteze balastul, tot ce împiedică revelarea ființei divine dinlăuntru în care cerurile își plâng nesfârșirea strivită! Și apoi creșterea sămânței interioare până va deveni arborele de lumină care să ilumineze orice formă ar îmbrăca spațiul pe care-l locuiește – tot în sarcina voastră cade!
Nimeni nu vă va ajuta, deci nu așteptați ca un alt Godot să vă rezolve problemele printr-o aterizare extraterestră direct în sinapsele voastre! Creatorul, în grația lui, ți-a dat absolut toate uneltele și instinctele folosirii lor pentru a și MANIFESTA ceea ce și EȘTI în esență: adică un FIU al lui, un potențial CREATOR!
Că tu ALEGI să te manifești nu la nivel de fiu al lui (din lene, ignoranță, suficiență...etc) ci la nivel de amoebă, și în loc să-ți îngrijești sămânța de lumină ptr. ca arborele tău să orbească în frumusețe întreaga galaxie preferi să băltești în mâzgă, nu e problema Lui, precum nu e nici a Criticului! E alegerea voastră, a tuturor, și a fiecăruia în parte, dacă pe treptele zilei dezgropate din întuneric de Critic, se vor rostogoli comori neprețuite demne să le punem pe rafturile de aur ale inimii sau doar tablă zornăitoare ce ne zgârie urechea!
Repet iarăși un lucru care se pare că nu-i evident pentru destul de mulți: suntem pe un site de poezie, îmbrăcați în costumul Creatorului, cel care știe să modeleze materiei alte și alte chipuri, mai strălucitoare, mai ispititoare, mai inedite, cel care îmbogățește universul cu o nouă nuanță a magiei de-a fii în notă unică, copleșitoare prin vitraliile Casei Simțirii voastre!
Sau cel puțin așa am crezut eu, fiind o ființă care merge în viață sprijinită pe o structură mentală ce nu respinge nimic din manifestările vieții, dar tânjește după o oarecare ordine, și își dorește ca fiecare lucru să se desfășoare în teritoriul specific și rezervat lui! Deci așteptam manifestările unor creatori: orgolioși, țâfnoși, fiecare din ei convins că este cel mai bun, că metafora lui sparge cerurile în frumusețe, că verbul lui taie ca un diamant!... Dar dincolo de vocalitatea orgoliilor, fiecare din ei având deja uzura retragerii în propria grotă lui Aladin, în care își șlefuiește și iar își șlefuiește comorile ”furate” din universul interior, precum și din tot ce există în manifestare, indiferent de formă, dimensiune, galaxie sau unitate temporală.
În loc de asta, ca-ntr-un film sf. de proastă calitate, mă văd translatată în clasa I, unde de-abia se-ncearcă alfabetizarea, și evident se începe de la scrierea bețișoarelor! Și se miorlăie încontinuu după ajutor! Din ce în ce mai vocal și disperat! Și toți îl strigă pe Critic! Ce să facă Criticul aici? Voi aveți nevoie de o învățătoare, care să vă învețe scrierea! Dar stupoare – nici aceea nu o să facă munca în locul vostru! O să vă facă de model trei bețișoare – dar restul paginilor sau caietelor, voi va trebui să le umpleți până va străluci soarele în perfecțiunea lor!

Gerra Orivera
luni, 04 aprilie 2016

PARTEA A III - A


Indiferent de nivelul la care vă respirați existența, de treapta cunoașterii sau conștienței prin care vibrați ființarea – nimeni, dar absolut nimeni, nu va sparge piatră în carierele voastre, nu vă va modela din propriile ruguri cana graalului din care să sorbiți miracolul vieții! Și dacă nimeni n-o face, nu interpretați că din lipsă de iubire, nu vă declanșați singuri sindromul orfanului pe o urzeală psihică falsă! Din contră – tocmai din iubire vi se refuză un astfel de ”ajutor” maladiv care ar crește din voi niște handicapați, niște ființe dependente încontinuu de sprijinul cuiva, niciodată libere să cucerească înalturile!
Vi s-au pus la dispoziție toate uneltele să vă modelați pe voi și materia energetică care vă atinge fie și tangențial, așa cum vrea pectoralul vostru democratic – pentru că vi s-a dăruit darul cel mai de preț: LIBERTATEA de a vă modela spațiul (interior și exterior) în care respirați așa cum vă doriți!
VOI, nu altcineva, nici Criticul, nici oricine altcineva!
Dacă în viața socială pământească prin mită se poate obține sclavi care să-ți facă ție munca pe care tu refuzi s-o prestezi deși de-abia aștepți să te împăunezi cu laurii ei, există domenii în care aceste tertipuri scârboase de-a fura vibrația altuia – nu țin, nu au nici o putere! Iar ARTA este unul dintre ele! Pentru că arta modelează pământ astral în tipare de flăcări și de zbor! Ori cu lanțuri de sclav nimic nu se înalță nici măcar până la ”călcâiul broaștei”, cum zicea Creangă!

Hai să punem punctul pe i și să mărturisim ADEVĂRUL, netrucat, nespoliat de trocurile personale, chiar de ne va tufli orgoliul. Voi nu vreți creșterea voastră interioară care v-ar translata instant în tărâmul poeziei, voi vreți doar strălucirile rampei care să vă satisfacă egoul, să vă sature foamea de aplauze! Altfel nu ați cerși toată ziua și după ajutorul și după aprecierea cuiva, în speță Criticul, anume! Nu ați avea nici timpul nici energia necesară pe care s-o risipiți inconștient precum sălbaticii pe mărgele colorate, când aveți de dezgropat din muntele interior diamante de multe carate!
O, dar știu, dragii mei, asta presupune să puneți osul la treabă din greu, să vă adunați urechile risipite în ”casele” tuturor să prindă toate bârfele, să vă strângeți ochii din broaștele tuturor ușilor, pentru că un adevărat creator nu de acolo își extrage seva operei sale (poate doar cei satirici – și nu văzui vreunul pe site), ci din cu totul alte straturi mult mai bogate coloristic de esența lutului sacru botezat în lacrimă stelară.
Am văzut de multe ori scrisă pe site chemarea-invocație: ”vino Criticule, altoiește-mă, dă-mi deocamdată Nu, dă-mi ce vrei tu, numai vino”!
Iertați-mă dragilor, poate sunt eu un munte de nesimțire, sau poate sunt lipsită total de empatie – dar nu pot înțelege și pace cu ce și cum v-ar crește calitatea creației voastre dacă cineva stă lângă voi tot timpul să vă dea avizul sau să vi-l refuze la fiecare cuvințel, sau să vi-l ”sugereze” când prin capul vostru bate vântul – și chiar dacă cineva ar avea nebunia asta, chiar credeți că produsul finit ar mai fi o creație a voastră???
Ar însemna să vă furați singuri căciula, să vă mințiți pe voi înșivă – pentru că o operă literară (mică sau mare) dincolo de cuvintele ce-o compun și care formează broderia, are în spate (nevăzută) urzeala magică a personalității autorului, a întregii încrengături formată din cunoaștere și afecte, de culoarea și intensitatea specifică lui, în amprenta lui unică!
A cere, a pretinde, a țipa încontinuu după ajutorul cuiva, oricât de profesionist sau genial este el, înseamnă să-ți dorești să fi (prin opera prezentată lumii) un Frankenstein, prin definiție un monstru alcătuit din tot felul de transplanturi, implanturi, un ceva finit care este viciat din start nemaiavând amprenta ta energetică în totalitate!
Este ceva fals, făcut prin înșelăciune și autoînșelăciune care întinează Tărâmul sfânt al Poeziei! Părerea mea este că numai un nebun sau cineva care dorește distrugerea poeziei poate cere încontinuu să fie ghidat, ajutat, supervizat! Atunci care mai este darul tău oferit umanității??? Ceva oferit prin harul, tehnica și personalitatea altcuiva??? Și când vă declamați în orice com, oriunde și pretutindeni, ”naturalețea” voastră (cel mai adesea ca să acopere lipsa culturii și lenea de-a studia), mie mi se pare o glumă atât de proastă că nu pot decât să mă îngrețoșez! A cui ”naturalețe”?
Și vreți prin aceasta să vă certificați ”valoarea” voastră de creatori??? Chiar așa??? Mie mi se pare o glumă sinistră!
Nu vă iese o rimă, șchioapătă o idee, țipă rănită poezia din voi, luați-vă la trântă cu voi înșivă, dărâmați templul cunoașterii precum Samson peste voi înșivă, dați-vă cu fruntea de ruine până vă răsar stele însâgerate, o dată, de două ori, de zeci de ori, și dacă tot nu vă iese aruncați-o într-un sertar pentru mai târziu! Altădată cu siguranță vă va sluji drept compost stelar pentru o altă creație! Asta cel puțin ar face un adevărat creator! S-ar închide în sanctuarul lui și ar crea, lumea întreagă ar dispărea pentru el, i s-ar părea o impietate să-și părăsească cerurile lui pentru trotuarele existenței! Un adevărat creator!

Gerra Orivera
luni, 04 aprilie 2016

PARTEA A IV - A

Dar voi nu vreți să vă impregnați nici de trăirea nici de psihologia creatorului care se-ncuie în el însuși cu demonii și viziunile lui, și nu iese de-acolo decât când poezia însăși îi dă avizul! Dar nu! Nu vă împiedicați voi în fleacuri de-astea! Pentru voi importante nu-s decât luminile rampei, ce dacă modelul pe care îl puneți să defileze este aschilambic, i se văd coastele, n-are grație, e șchiop, fără un braț, ochii șui, gura împletită într-un rânjet, carnea lipsește, și în loc de măruntaie, paie?! Ce contează? E pe rampă? Scoate ochii prin prezență? Asta contează – ce importanță are restul, nu?!
Pentru așa ceva faceți chemări disperate Criticului???
Ce să jurijeze el, ce să laude, ce să-l bucure, ca să aibă și el măcar umbra unei ”plăți” că a investit timp (pe care nu-l are) văduvindu-se de odihnă și sănătate, pentru voi, pentru înflorirea poeziei în inima voastră?
Am tot stat și cercetat în tăcere ”fenomenul” ăsta al Criticului, păienjenișul de emoții, idei, cerințe, așteptări – și mărturisesc că nu prea mi-au ieșit nici tonurile nici semitonurile! Nu prea văzui prizele dintre perechi, drept care piruetele se transformară în căderi fastuoase! Cine ieșii în pierdere de aici? POEZIA! Adică exact cea pentru care a intrat în arenă Criticul! Și nu știu de ce, chemările astea ale lui la ”altoire” mi s-au părut întotdeauna de un fariseism monumental! Pentru că, în majoritatea cazurilor, cei ”altoiți” au intrat instant în defensivă, și dacă n-au sărit direct la gâtul Criticului au început să găsească tot felul de vinovați pentru rebuturile lor geniale, pe oricine arătând cu degetul numai pe ei nu! Mi-am petrecut tinerețea printre poeți și actori câțiva ani buni – credeam că le-am auzit pe toate! Naiva de mine!
Aflai acuma că vinovat pentru lipsa ta de performanță este maestrul care are obrăznicia să creadă că tu poți să crești mai mult decât un centimentru pe secol – deci să punem tunurile pe el! Iar dacă a dat o denumire absolut exactă unei acțiuni ale tale după ce un an de zile a tot repetat de zeci de ori ce să NU faci niciodată într-o poezie, acum aflu cu stupoare că ai ”generozitatea” ”să-l ierți”???! Categoric, din plimbările mele astrale, aterizai într-o lume paralelă! Altfel, nu pricep de ce mințișoarele mele anorexice nu pot dibui ieșirea din labirintul logicii tale, drag coleg de condei! Pentru ce îl ierți? Că i-ai încenușat inima că după sute de repetări ale unei reguli clare, tu tot n-o respecți??! Ba și mături cu el pe jos c-a avut tupeul să investească încredere în tine, că tu poți mult mai mult decât binevoiești să arăți?!
E drept că pe acest site se excaladează trepte ale ridicolului absolut pe care cu greu mi le imaginam înainte!
Să mă ierte Dumnezeu dacă greșesc, dar eu cred că toată această isterie care s-a creat în jurul unui fenomen ce a luat naștere în ideea înfloririi a unei primăveri eterne în grădina poeziei, e doar o exacerbare a unor egouri ciclopice! Decojind entuziasmele și pupăturile metaforice, mie nu mi se arată decât o mare poftă de vedetism și atât! Un fel de întrecere și arătat pectoralul: uite cine mi-s io, m-o citit Criticul, deci sunt bun, dle! Că el a mai dat și niște sfaturi, a arătat niște puncte slabe, nu contează; oricum nu se văd semne că au fost puse în aplicare! Se văd doar călcăturile pe bombeuri și coatele date ptr. poziționarea sub ochii Criticului! Și cât mai în față!
Toată zarva asta mă conduce spre o singură concluzie: nu am de-aface cu niște Creatori, care, indiferent de nivel, chiar de începători, ar fi focalizat atenție și eforturi asupra operei, nu asupra autorului! Or există un grup care se manifestă c-un infantilism agresiv: dacă nu-s lăudați încontinuu, nu-s în centru atenției și auditoriul nu cade pe spate la ”performanțele” lor, umplu site-ul de văicăreli și acuze!
Iar asta e atitudinea definitorie a celui nedezvoltat afectiv, care a rămas la vârsta puștiului ce trântește posteriorul de pământ și-ncepe să urle ca să capteze atenția auditoriului adult! Și șantajul sentimental (tu mă plăceai odată....) și labilitatea manifestărilor afectelor (de la declarații patetice la săritul la jugulară) face parte din același arsenal al râzgâiatului care încă consideră că întreg universul trebuie să se supună toanelor lui!
Primul atribut al unui creator este maturitatea; maturitatea măcar pe cele trei planuri principale ale ființei! Dacă între vârsta afectivă, vârsta intelectuală și vârsta biologică sunt discrepanțe uriașe – adio armonie, adio cunoaștere – bun venit HAOS! Și nu numai asta – dar dacă o persoană n-a atins MATURITATEA măcar pe aceste trei planuri – ce POATE el să-mi comunice mie, să împărtășească cu mine?! Dacă sunt la facultate ar fi stupid să iau caietele unui elev de clasa întâi drept manuale de cursuri, nu? De la el pot lua cel mult o anumită stare de candoare... dar atât. Pentru mai mult nu are pectoralii destul de dezvoltați pentru a sări pârleazul în grădina CUNOAȘTERII!
Un Creator știe că viața este un site arheologic în care el e robul ce sapă spre a scoate comorile la suprafață! Și a dărui lumii tainele și aurul adâncului! Dar pentru asta trebuie să studieze pentru a nu confunda diamantele cu sticla! Un Creator știe că personajul principal din povestea vieții lui este Poezia și face totul pentru a o găti ca pe-o mireasă, pentru a străluci pe aerodromul inimii oricui, precum un vizitator intergalactic. EA, POEZIA, nu el, biet salahor al luminii! Care odată ce EA pornește în lume își leapădă din epidermă urma falangelor ei – nu-i mai aparține! Are o viață independentă! Și liberă!
Dar asta poate face doar un Creator autentic, nu oricine își pune masca de Creator!

Gerra Orivera
luni, 04 aprilie 2016

PARTEA A V - A



Am văzut aici de-a lungul timpului nenumărate declarații de iubire adresate Criticului Blind! Chiar poezii omagiale în care i se clamează prezența în niște tonuri care îmbrăcau culoarea disperării! Iubirea declarativă îmbrăca nu o dată tonurile adulației! Eu, care sunt o fire pătimașă sub haina de gheață pe care-o îmbrac uneori, ar fi trebuit să fiu încântată! Ador să urc oameni pe socluri și să-i văd cum tranzlatează universuri!...... Dar iubirea voastră mi-a lăsat un gust de leșie sub limbă, nu de ambrozie!
Când iubești pe cineva, nevoile și dorințele tale se estompează, aproape că nu mai contează! Pentru că pe primul plan este CEL IUBIT! Nevoile și dorințele lui sunt prioritare! Nu ale tale, MEREU ALE TALE!
Am văzut iubire pentru el pe site? Categoric NU! Am văzut doar junglă în desfășurare cromatică! Și uneori hăituire de fiare! Oricât de dur și exagerat vi se par termenii – pentru că am văzut că pe acest site (ca și în domeniul politic) nu există limite și jene de a face anumite acțiuni, circul piruetelor de călugărițe începe doar când cineva pune punctul pe i și smulge vălurile mincinoase sub care se drapează gesturile!
Am urmărit cât timp și energie s-a consumat pentru a se descoperi cine e în spatele acestui pseudonim, cum au curs cascade de comuri pentru o acțiune CARE NU AVEA NIMIC DE-A FACE CU POEZIA, pentru că indiferent de numele lui, poeziei voastre nici nu-i creștea valoarea nici nu-i scădea! Dar n-am văzut pe unul măcar care să se gândească că indiferent de nume și ocupație socială, cel din spate este UN OM, și ca orice om are nevoi și probleme ca noi toți, UN OM nu un robot, NU o ARMATĂ de oameni cărora să le delege problemele! Un om care are o familie, un servici, probleme de sănătate ca noi toți! De fapt el a și spus de câteva ori că scrie de pe patul spitalului, sau că se simte secătuit... A păsat cuiva? Mai mult ca sigur, nu! Adică ”iubirea” voastră suna în adevăr, cam așa:
«Te iubim, da fă bine și ne lasă comuri laudative la poezii, chiar de-s bălării, căci altfel vai de pielea ta! Te luăm de pe soclu și spălăm pe jos cu tine! Spui că ești în spital – nu credem și oricum nu ne pasă! Și de ești, ce te vaiți, de-abia ai timp să scrii cât mai mult și cât mai multe; ești obosit? Și ce dacă. Nu ne interesează! Nu mai poți? Ei zău! Da tu știi de când aștept? Nu se admite! Plimbă ursu și treci la treabă.»

Mulțumesc de așa ”iubire” - prefer să mă urască cineva!
Și dincolo de fariseismul declarațiilor dulcege (cum să nu faci diabet de la așa ceva?) chiar credeți că el asta aștepta de pe un site de poezie pe care el a intrat sub tunica Criticului????
După logica cea mai elementară, prezența unui Critic (blind sau nu) nu se justifică pe un site decât în prezența unor Creatori a căror Opere să le scaneze! Nu contează nivelul, de jos, mediu sau de sus! Că tu poți fi de acord cu scanarea sau nu – asta e altă poveste!
E dreptul tău de Creator să rezonezi sau nu cu opinia unui profesionist, să-i asculți sfaturile sau nu – asta bineînțeles după o meditație profundă asupra elementelor semnalate ca fiind destructive poeziei tale! Pentru că a respinge din start un sfat dat de cineva care nu are nici un interes să te învețe prostii (pentru că sufletul lui curat și decența nu l-ar lăsa să vă spună lucruri pe care nu le cunoaște în profunzime) ar fi o greșeală stupidă nu numai pentru un Creator, ci și pentru un om obișnuit căruia îi funcționează măcar un neuron! Și dacă ceea ce-ți sugerează nu se pliază deloc pe structura ta poetică – atunci îi poți spune (eventual argumentând) în mod decent și elegant! Fără poale-n cap și circuri ieftine! El va înțelege sigur!
De altfel, m-a rugat și pe mine să folosesc punctuație, și când i-am argumentat că genul de poezie (cumva interactivă) pe care îl scriu, cu sensuri laxe, vizând planuri complexe, nu se pretează la punctuație pentru că i-ar distruge și i-ar restrânge esențele – a înțeles și nu a mai insistat!
Repet însă: trebuie să fii un Creator! Adică un om matur care cunoaște viața suficient de bine prin experiență proprie sau prin studiu experiențelor altora, care și-a rafinat îndelung modul de a privi complexitatea vieții încât acum poate să picteze în cuvinte fiecare stare, trăire, idee, lucru sau concept filozofic în cel puțin treizeci de tablouri total diferite!
Dar pentru asta trebuie să ai fundația unui studiu serios asupra cuvântului! Și să ai CEVA important de transmis omenirii, într-o FORMĂ cuceritoare! Că dacă n-ai nimic de spus care să-mi îmbogățească mintea sau inima, de preferat amândouă, mai bine nu scrieți! Poți face un milion de alte lucruri în care să fi minunat! De ce să pierzi și timpul tău și al altora degeaba?
Știți ce lucru minunat a revelat concursul la Temă de pe acest site? Mulți au zis că a fost un eșec, de altfel s-a și abandonat proiectul! Eu care am participat cu poeme la câteva, dar la și mai multe doar ca să jurizez, mărturisesc că a fost un chin pentru mine! Știți ce-a demonstrat clar ”tema” asta?
Lipsa de imaginație, neputința de a trece dincolo de șabloane, de fotografia unei realități făcute de un amator fără pic de har!
Și cei care vor și pot face niște radiografii lucide și cinstite asupra textelor concurente – îmi vor da dreptate! Studiați poeziile participante fără să luați în calcul autorul, care poate vă e prieten! La tema caisului de exemplu, am crezut că plesnesc de exasperare citind în vreo șapte poezii aceeași descriere a florii de cais, aproape în aceleași cuvinte, aceleași imagini fotografice! Aproape xeroxate! De care unicitate să mai vorbim, de care originalitate în a definii ceva?! Asta arată clar obtuozitatea privirii și-a gândirii! Asta înseamnă că s-a participat la concurs din motive care nu au legătură cu poezia, cu respectul față de artă! Altfel nu se explică de ce cei ce au văzut că s-a postat deja poezii foarte asemănătoare cu a lor și-au mai pus și geniala lor platitudine!

Gerra Orivera
luni, 04 aprilie 2016

PARTEA A VI - A


Nu știu dacă au scris despre floarea de cais clasicii, dar despre primăvară mulți au scris! Citiți și studiați ce deosebiri uriașe este între primăverile lor! Oare de ce? Știau să vadă dincolo de coajă! Mergeau în carnea lucrurilor! Din ce în ce mai adânc! Toată viața! Nu scriau doar să se afle în treabă! Ci escavau dureros în viață să-i afle esențele! De aceea citindu-i nu te-ntrebi precum la 80% din poemele acestor timpuri: oare de ce o fi simțit nevoia autorul să scrie? Ca să ce?.... Dacă vreți să creșteți într-adevăr, folosiți în mod pozitiv informația aceasta pe care ați aflat-o despre voi, și dacă nu v-a interesat doar vedetismul ci doar calitatea poeziei voastre, scrie-ți acum (când nu mai există presiunea timpului și emoția jurizării) la temele trecute câte trei poezii total deosebite, de fiecare temă în parte! Asta mi s-ar părea un concurs cinstit cu tine însuți, o îmbogățire a ta! O definire și luare în posesie a statutului de Creator!
Revenind la Critic, nu știu exact ceea ce-și dorește el în afară de ceea ce a tot repetat un an de zile pentru urechi surde se pare, dar știu exact ce nu-și dorește: ca voi să fi încadrat prezența lui pe acest site doar ca pe un spectacol de estradă ieftin, bun doar să pună proiectoarele asupra voastră, să fiți văzute ce piruete și bezele puteți face pentru ca să aplaude gloata!
Eu nu cred în vorbe fără acoperire în realitate, așa că de vreți să-mi contraziceți afirmația că nu-l iubiți pe Critic, lăsați vorbăria fără rost, lăsați spionitele și orice activități pe site care n-au legătură cu Poezia, puneți osul la treabă, studiați (nu doar plimbați ochii deasupra paginilor), scrieți poezie doar când aveți ceva interesant de spus care să mă îmbogățească pe mine cititorul avid de cunoaștere și de frumos, și mai ales ȘLEFUIȚI, ȘLEFUIȚI, ȘLEFUIȚI! Tot! Cum vedeți realitatea, cum știți s-o împachetați ca eu să mă simt norocos că am cumpărat-o!
Depășiți faza de infantilism alienat, nu mai fiți domnu Goe, și asumați-vă rolul de Creator! Treziți-vă din iluzia că poți semăna azi o sămânță și mâine chiar veți culege fructele! Arborele crește încet, cu grijă și multă trudă din partea semănătorului! Altfel o să mâncați și o să vindeți AER! Și proprii gărgăuni! Și nu cred că asta vă doriți!

Dacă vreți să-i mulțumiți Criticului pentru sutele de ore pe care le-a smuls familiei sale dăruindu-le vouă, chiar punându-și în joc sănătatea, creșteți-vă, îmbogățiți-vă calitatea cunoașterii, inevitabil vi se va îmbunătății și calitatea scrisului! Dăruiți-i livezile de cireș ale poemelor voastre care să-l îmbete de frumos, acesta va fi singurul mod de ai bucura sufletul! Să vadă că tot efortul lui nu a fost în zadar! Și pentru Dumnezeu, nu-i mai irosiți timpul pe bețișoare! Nu-i treaba lui să vă alabetizeze! Aceea e a voastră și numai a voastră!

Și nu-l mai chemați pentru ”vorbe goale ce din coadă au să sune”! Ci doar pentru ceva ce chiar merită! Altfel, între zece platitudini, ce să jurizeze, ce să comenteze?

Cer iertare Creatorilor adevărați de pe acest site, și sper că ei nu se vor simți lezați de scanările mele, prea dure poate! Nu le este lor adresat acest com ci doar celor care provoacă zarvă și atât! Aș vrea să nu mă acuze nimeni de insulte și alte prostii de-astea! Reamintesc celor ce și-au recunoscut unele replici sau acțiuni, că eu înfierez o stare, un act, care distruge poezia – nu o persoană anume! Îmi sunteți dragi cu toții, dar vă iubesc cu dragostea chirurgului care nu ezită să incizeze coptura sau să amputeze membrul cangrenat pentru a salva viața pacientului! Poate și în urma experienței de viață! Cum eu nu văicărindu-mă, aruncând vina pe alții și plângându-mi singură de milă am ieșit de pe hotarul morți, așa sunt convinsă că nici vouă nu vă e de nici un folos! Doar să vă sece de energie și să vă fure viața! Un mare înțelept al omenirii, spunea:
”Cine dă vina pe alții pentru eșecurile sale, e un om needucat! Cine dă vina pe el însuși pentru nereușite, și-a început educația! Cine nu dă vina nici pe alții nici pe sine însuși pentru nimic – și-a desăvârșit educația!”

Așa că, dragii mei dragi, începeți-vă educația pentru a putea avea acces la toate fericirile minunii de-a fii! A fii Creator, a fii Poet, nu este ceva independent de ceea ce ești ca ființă umană! Ci decurge din aceasta! Nu poți scrie o poezie vizionară, de mare calitate, dacă tu îți permiți, din infinitul potențelor pe care le-ai putea accesa, să palpezi doar lucrurile evidente, din fața nasului tău! De aceea vă îndemna Criticul mereu să citiți, și iarăși să citiți! Ca să fiți pe cărările vieții și Căutători și Observatori de mare finețe, care să dezvăluie lumii prin creația lor, lucruri și taine ce n-au fost percepute de alții! Evident, în amprentă proprie! Și unică! Dar fiți unici prin Cunoaștere, nu prin ignoranță! Prin ignoranță nu se poate ființa decât ca o gloată. Gloata celor ignoranți, care-și irosesc tragic darul vieții! Deci fiți individualități puternice, iubitoare – ca să puteți dărui și voi din lumina voastră altora, lumii întregi!

Așa că dragilor, în loc de osanale stupide, cinstiți-l pe Critic fiind niște oameni adevărați, cu coloană vertebrală, oameni dispuși să muncească din greu ca să-și crească nivelul de vibrație, oameni dispuși să facă orice să-și îmbogățească mintea și inima, fiți oameni frumoși prin cunoaștere și iubire, și apoi puteți să fiți Creatori, adică Co-Creatori ai universurilor!

Sigur vă stă în putere! Numai că nu instant!
POEZIA nu primește pe tărâmul ei pe oricine și-n orice condiții! Nu vă iluzionați!

Iar pe Critic, dragă Adina și dragi colegi, invitați-l la masa frumosului din voi când veți hotărî să vă asumați identitatea! Când veți accepta că sunteți un arbore fabulos în continuă creștere nu o biată mlădiță ce are nevoie de arac, atunci de-abia invitați-l – așa cum el vă invită la masa sufletului său!
SAU UITAȚI-L PUR ȘI SIMPLU!


Amintiți-vă doar că el ne-a cerut un singur lucru, exclusiv pentru noi: CITEȘTE, CITEȘTE, CITEȘTE !


Cu drag vă îmbrățișez pe toți!

Gerra Orivera
luni, 04 aprilie 2016