Si am mai observat un fenomen. Ii voi zice "supararea copilului". Numai in joaca copiilor il intalnim cand unul dintre ei, suparat din nu stiu ce motive isi ia jucaria si paraseste grupul. Supararea dispare si a doua zi sau cel mult a treia, isi pune din nou jucariile la comun cu ceilalti si cauta " grupul". Ei bine , am vazut acest fenomen si pe site. Raman insa comentariile lor. De multe ori recitind postarile trecutului am identificat un comentariu postat in trecut, necitit la data postarii de anumiti membri. cautand sa vad cum scriu acesti membri constat ca ei nu apar in lista de membri. Iata, este tot o fuga, este fuga de a infrunta cu propriile argumente parerile obiective sau subiective ale celor care iti analizeaza poezia. Azi fugi de pe un site, maine fugi din fata unei alte provocari, si, tot asa, constati ca viata este o fuga. In ceea ce priveste fuga de oameni, ea este cea mai daunatoare. Omul traieste printe oameni, iar dezvoltarea sa este conditionata de opiniile semenilor. Traind izolati nu vom realiza daca gresim, unde gresim, cat gresim. Fuga ne duce in pustiu. si nu dau conatatii religioase, ci incerc sa ii dau conotatii filosofice. Treptat , activitatea se restrange la spatial intim, cele publice, sociale, personale fiind renegate. Dar, fara informatia din exterior nu ai cum sa creezi in interior. Vrei, nu vrei, trebuie sa iesi in exterior pentru a-ti lua " informatia" care sa dea o paine de mancat analizei interioare. Concluzie: fuga nu e buna!
blacks (autor)
vineri, 22 ianuarie 2016
