Despre Ludemis..."un singur soare ar fi putut să ne uimească" - Mikis Teodorakis

  Cum am scris la biografia lui Menelaos Ludemis, acesta a fost deportat in insulele grecesti din cauza vederilor politice de stânga, urmând ca apoi să se refugieze  în România. Iată ce povesteşte marele compozitor grec , Mikis Teodorakis, despre prima sa întâlnire cu Ludemis.



    "Cu adâncă emoţie scriu aceste rânduri în memoria lui Menelaos Ludemis. Îmi aduc aminte când l-am întâlnit pentru prima oară în viaţă. Pentru că el exista deja în inima mea ca scriitor şi poet.


 Era în Ianuarie , 1949, în Macroniso.batalionul al patrulea al deţinuţilor politici.


    Trăiam îngrădiţi în celebrele cuşti A,B,C D, în corturi expuse necruţătorului vânt din Nord şi la sarea de mare.Cei mai mulţi eram tineri, în jur de douăzeci şi ceva de ani. Într-o dup-amiază a intrat cineva în cortul nostru;


-Îl aduc pe Ludemis, ne spuse. 


-Unde este acum?


-În portul Sfântul Gheorghe, pornesc în curând.



    Cum să trecem de gardul de sârmă? Numai când era vreo necesitate ni se permitea ieşirea.Fără să mă gândesc prea mult, m-am dus la depozit şi am luat două cutii goale. 


-A venit încărcătura? m-a întrebat gardianul.


-Da, i-am spus şi mi-am continuat drumul.


M-a lăsat să plec.


    Am mers pe calea îngustă de langă mare şi cântăream ce anume mă atrăgea ca un magnet. Menelaos Ludemis...Nu era numai scriitorul, era mai mult un simbol. Inima îmi era plină de emoţie şi recunoştinţă...


    Apropiindu-mă de micul ponton am zărit un grup de deţinuţi care porniseră deja, însoţiţi de un gardian. M-am aşezat pe o stâncă de la marginea carării şi am aşteptat.


-Cine este Ludemis? l-am întrebat pe primul deţinut în timp ce trecea prin faţa mea.Cu o mişcare a capului, mi l-a arătat. Un barbat mic, slab, încerca să urce panta abruptă a cărării. Şchiopăta şi abia îşi târa picioarele în timp ce gardianul îl împigea de la spate ca să reuşsească.


    Ochii mi s-au înceţoşat, astfel încât mişcarea lui Ludemis s-a dizolvat ăn privirea mea şi el a devenit un fluture transparent , negru , care se zbătea în timp ce era înţepat cu acul. Mişcările spasmodice ale aripilor îi măsurau agonia.


      Nu l-am văzut pe Ludemis când a trecut prin faţa mea, nu l-am întâlnit nici în lagăr. Întâlinrea şi cunoştinţa noastră a avut loc mult mai târziu, la Bucureşti, în anii dictaturii. L-am văzut în faţa mea plin de viaţă, zâmbitor. Însă nimic nu a putut şterge prima mea imagine cu el , cea a fluturelui negru care se târa şi agoniza pe calea abruptă din Macronisso.


     Şi acum mă gândesc cât de corectă era acea imagine. Un suflet blând care cu cât dăruieşte mai mult, cu atât mai adânc cade în capcana care se pare cî este soarta celor talentaţi, celor "diferiţi".


     Un astfel de "diferit" a fost Ludemis pentru noi. Acolo , în Macroniso,acolo unde a fost crucificată lumina tineretului grec, un singur soare ar fi putut să ne uimească. Acel soare a apărut atunci , în acel ianuarie ceţos al anului 1949 şi când l-am văzut ochii mei s-au umplut de lacrimi de recunoştinţă.


Pentru totdeauna."



Atena, 29 Martie, 1999



Mikis Teodorakis



traducere Adina V.



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Nu am vrut să fiu răutăcios, am vrut să arăt ca a existat mai multă suferință la noi datorată politicii ce a atins și poeți, scriitori și alte caregorii de intelectuali, doar ai specificat că era un poet cu vederi de stânga. Nu înțeleg de ce nu există poezia lui Ludemis în limba română, doar a trăit în România. Nu am pus granițe în poezie, doar am postat mai mult din străini decât din români pe site.
aurel auras
luni, 15 februarie 2016



Aurel , multumesc pentru timpul acordat acestei postari. Eu incerc sa il prezint pe Ludemis asa cum a fost , nu ma intereseaza atat de mult politica , chiar evit sa ma amestec in asa ceva. Eu am inceput sa postez din Ludemis pentru ca am gandit ca daca tot stiu limba greaca macar sa fac ceva folositor din asta . Ludemis este singurul care nu este pe net , exceptand doua poezii , atat. Din cate am inteles ,nici carti scrise de el nu se gasesc. Ceilalti poeti greci mai sunt tradusi , dar el nu. Si sa fiu sincera , el e singurul care chiar mi-a transmis ceva, deci am tradus cu bucurie. Ca sa aduc ceva nou , fiindu-mi in putere sa fac asta .
Asta nu inseamna ca slavesc un poet grec ,in detrimentul unui roman. Eu pot cel mult sa slavesc un poet , un scriitor, pentru mine nu exista granite in poezie .
Gerra , multumesc de vibratie :) Stiu ca iti place Ludemis si spre uimirea mea , am mai desoperit persoane care il citisera si se bucura de reintalnirea cu el :)
Cu drag !
Adina Speranta
duminică, 14 februarie 2016



Interesanta pildă pentru greci, și în general, poate fi acest scriitor, Ludemis, dar vreau să fac o paralelă între România și Grecia, între extreme , stânga- dreapta, dacă Ludemis a fost acceptat în România pentru că era de stânga și în Grecia a suferit cu deportare și apoi expatrierea, să nu credem că la noi comuniștii și regimul au fost lapte și miere, eu mai degrabă îi plâng pe români, pe intelectuali care nu au fost deportați , ci torturați în închisori, toți intelectualii pentru simpla lor origine, nu pentru că au scris împotriva regimului, ci pentru trecutul lor, scrierile lor din trecut, familiile lor care proveneau din rândul celor cu vederi de dreapta. De fapt România a fost de dreapta iar stânga a fost de import , dragă Adina, rusească. Noi oamenii simpli poate nu cunoaștem adevărata drama a familiilor de intelectuali, unii au fost nevoiți se fugă din țară, deportarea nu exista , decât închisoarea și condițiile inumane în care mulți sau stins, bătăi, torturi, înfometări, iar familiile au suferit la fel de mult. Deportări sau făcut și la noi, masiv, în special în bărăgan, a familiilor celor închiși cu miile, ''gulagul românesc'' , iar cei ce n-au fost deportați au fost marginalizați la maxim în societate, făra să li se ofere un loc de muncă , trăind de pe o zi pe alta în foamete și mizerie, mulți, după cum am mai spus fiind nevoiți să fugă din țară. Oare ce societate a fost a nostră, ce diferență e între ce a fost în Grecia față de România, dacă la ei au suferit mulți mai puțini? la noi a fost o dramă naționala comunismul și stânga ce mulți o văd ca o binefacere, și acum trăim cu memoria ștearsă de pe urma acestei drame a intelectualilor români și nu numai. Bunicul meu a trăit drama a ceea ce înseamnă să te răzvrătești și putea plătii cu viață , la un moment dat, dar nu vreau să relatez fapte și nume , sunt mulți, foarte mulți români ce au suferit. Era normal ca un regim ''de stânga să primească pe toți cei cu vederi de stânga în România, așa cum mulți alții au fost primiți în occident și adoptați acolo, inclusiv scriitori ruși, dizidenți, unde au mers, dar familiile și celor rămași au avut de pătimit și umiliți în mod animalic de regimul ales cu ajutorul Moscovei. Oare pe românii noștrii cine să-i pomenescă dacă nu o facem noi?, nu cred că pe greci îi doare de vreunul de-ai noștrii. E bine totuși că suntem împăciuitori cu universul, dar avem și noi universul nostru, necunoscut de noi înșine de cele mai multe ori. Mulțumesc!
aurel auras
duminică, 14 februarie 2016



Atingem oameni, evenimente, uneori fără de ochi, mâini, sau neuroni - subtil sau năvalnic, ne lăsăm pătrunși sau penetrăm energetic alchimizând tot acest amalgam de lumini și umbre materializate! Cine poate să cuantifice exact cum și cât putem schimba destinul unei țări sau unui individ! Prin exilarea lui Ludemis - fără îndoială că Grecia a sărăcit cu-o vibrație înaltă! Au câștigat alții? Poate da, sau pur și simplu evenimentul i-a potențat ardențele latente și i-a mărit strălucirea spiritului! Și sunt suflete care nu trebuie decât să te-atingă ușor pentru a-și lăsa amprentă de neșters asupra ta!
Mărturisesc că Ludemis este unul din cei cărora le datorez extrem de multe!

Mulțumesc Adina pentru reîntâlnire!
Gerra Orivera
duminică, 14 februarie 2016