Gânduri la început de lună - Dan Rotaru

Mă roade de la un timp o întrebare: "Cine sunt cu adevărat eu?"
Și de fiecare dată când mi-o pun, parcă ar împlânta cineva în mine un cuțit ca să-mi afle culoarea sângelui: roșie sau albastră...
Chiar, cine sunt eu?
Sau mai bine zis, care dintre cei mulți Dan Rotaru care-mi locuiesc zi și noapte trupul sunt eu cu adevărat?
Cel care ia asupră-i toate durerile și suferințele lumii?
Mi-am verificat pe mine însumi, pe viața mea, aserțiunea că la durere și suferință sufletul își arată adevărata măsură...
Spuneam cândva, tot în acest spațiu tipografic, că mă entuziasmează și iubesc o frunză mai mult când îngălbenește decât când înmugurește.
Sunt cel care ar sta, zile și nopți, și ar plânge privind ochii unui câine hăituit și înfometat..
Și apoi i-aș da propria hrană, pentru că sunt un om care se simte sătul mai degrabă dăruindu-și mâncarea unei ființe amărâte...
Știu, sunt, așa cum îmi spunea cineva, un anacronic, într-o lume întoarsă cu josul în sus.
Chiar în această dimineață, discutam cu cel mai bun prieten al sufletului meu, ale cărui trăiri și gânduri dau vieții mele "ora exactă", căruia mă confesam spunându-i cât mă chinuie imposibilitatea de a schimba această lume, inoculându-i principiile mele de viață.
"Nu te mai chinui, nu-ți mai amărî viața, că nu poți schimba tu lumea, îmi zicea prietenul meu. Încearcă s-o iei și s-o accepți așa cum e, cum vrea și poate ea să fie! Uite, apăru soarele, e așa de frumos, și tu nu te bucuri, încearcă s-o faci și nu mai trăi doar situațiile care te fac să suferi, că nu vei ajunge nicăieri!"
" Nu pot, i-am spus, nu pot, ăsta sunt eu, nu pot trece nesimțit pe lângă urâțenia lumii, nu pot concepe că semenii mei să-mi provoace stări pe care eu nici măcar nu le pot gândi.. Sunt ca un ceasornic elvețian, sunt omul care vine la întâlniri cu un sfert de oră înainte, nu după, sfertul academic fiindu-mi străin. Iar dacă, într-un final, prin absurd, îmi voi da seama că nu pot scoate lumea din accesele ei de nesimțire și de anormalitate, mă voi retrage din ea definitiv, nemaiputându-i suporta curgerea.."
"Îți spun încă o dată, liniștește-te, nu vei putea să schimbi niciodată lumea, oricâte eforturi ai depune!"
Și astfel - ca o concluzie a celor discutate cu sfătuitorul sufletului meu, în această dimineață - am decis să mă interesez în ce parte a lumii acesteia există un magazin in care se vinde compasiune.
E marfa cea mai căutată de mine și de cei ca mine: mi-e necesară la fiecare pas, spre a putea merge mai departe.
Și totuși, Cine sunt eu?
Sunt cel care, atunci când privește lumea, se roagă lui Dumnezeu s-o purifice.
Altfel nu va mai putea s-o rabde nici El...

vezi mai multe texte de: Dan Rotaru