Cutreierând înalturi

joi, 19 septembrie 2024

Artizanate steline printre ochiuri și dinți de fantasme, cu frunți de zăpadă ca un cutremur de pământ și gheață, se-nalță-n infinit.

Un spasm de izvoare, la malul dintre dragoste și ură, se zbate lăuntric ca un bulgăre, în pumnul ființei, pitit și răsuflă pe un gol de gură.

L-aud, îl văd, este ecoul bărbatului strivit de un vis, cu brațe de munți, în rug de ger ca o rugăciune înfiptă în adâncuri când cade un trunchi.

Printre tăcerea corbilor plesnesc peștii și pleacă, târâș șerpii urlă și șuieră și-ncep să roadă, se zbat în urletul lor surd ca o furtună în urechi cu gheare.

Precum râul fără poduri, ca marea fără țărm, ca vântul fără aripi, ca o fereastră fără aer, femeia fără soartă-i albă columnă printre verdețuri și smoală, o amplă poveste.

Ploaie de păcură sub cer, suflet mucegăit, mâini în clocot și aripi de foc, ea plămădește din humă copil-poet și cu belșugul din vorbă pâine nouă coace.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.