Costel Zgan - creaţii proprii
- Incomensurabila fragilitate
Pe-acest poem nu-l mai suport
epitete îi trântesc în faţă
îl dau afară ca pe-un mort
ce şi-a bătut doar joc de viaţă
- Exerciţiu de blestem
Să nu mai ard produc cenuşă
să nu te bat la cap că nu e uşă
Să nu scot gheara nu-s pisică
- Zero postum
Mor
Altă dovadă
că visez
- La revedere copilărie bine-ai venit
Copilărie cu fiecare lacrimă
mă-ndepărtezi însă rămâi
centrul intangibil al universului
merg de parcă aş lua calea lactee
- Pro erezia
Te iubesc aşa cum iubeşte focul arzând
între două nopţi paralele şi pentru că
mă trezesc odată cu stelele în jurul meu
e mereu noapte doar când visez ziua
- Trandafirul ca o armă la tâmpla toamnei
Doamne ce s-ar întâmpla dacă
aş duce un trandafir la tâmple po
te at înflori însuşi crivăţul iernii ab
solute foc concentrat autoportret
- Elegia bucuriei
De tristeţe iar mă bucur
n-am cuvinte cum să spun
că tăcerea a dat muguri
taman pe gura de tun
- Nedumeririle unui român din România
Bine voi chiar asta vreţi
ca să fug din ţara mea
să-mi las fete şi băieţi
şi să umblu brambura
- Colind spre absolut
Lerui-ler ninsoare mută
Dumnezeu aşa sărută
lerui-ler cu flori de măr
iarna vine azi din cer
- Eufonie paradoxală
Cine în afara iubirii ar avea destulă
delicateţe să poată trezi un copil soarele
se rostogoleşte de la o noapte la alta
la fel de înflăcărat la fel de jucăuş

Distribuie acest autor: