Reverie - Corneliu Coposu

Mi-e dor de vârsta anilor de aur,
De farmecul naivului tezaur,
De vatra luminițelor voioase,
De brazii sărbătorilor duioase.

Mi-e dor de Făt-Frumos și de Păcală,
De dascălul poveștilor de gală,
De Andersen, cu lumea lui de visuri,
De frații Grimm, zugravi de paradisuri.

De leagănul piticilor destoinici
De tanițele zmeilor războinici,
De craii întrupărilor divine,
Mi-e dor de tot ce-a fost și nu mai vine.

De Moș Crăciun, cu sfânta lui teroare,
Și cu misticul pomelnic de eroare
Cu cronica deprindrilor rele,
Și contul nesupunerilor mele.

De cartea atârnată între stele,
În țara de legende și castele,
Cu file de zăpadă și cărbune,
Răboj de pozne mici și fapte bune.

Cu chip de sfânt, prea darnicul Părinte,
Nota purtări, spre ținere de minte,
Întruchipa și vraja și tăria.
Și-mi urmărea, senin, copilăria.

La capăt de zburdalnică ispravă,
Rugam pe îngerași, cu vocea gravă,
Cu ochii mei, cu inima cât meiul
Să-i fure călimara și condeiul!

Peste naiva mea sinceritate,
Amnistia pedepse, meritate,
Dar Moșul, bun, în noaptea fumurie,
Vărsa belșug și saci cu bucurie.

Cu dor de jucăriile uitate.
În cărșile de basme ilustrae,
Cu suflet, năpădit de-amărăciune,
Te caut, în iluzii, Moș-Craciune!

Adăugat de: nelubaros

vezi mai multe poezii de: Corneliu Coposu