Doxologie - Corneliu Coposu

Cip-cirip, cip-cirip, cip-cirip,
Pui bătut de furtuni, ploi și vănt,
Al mizeriei mic prototip,
Aripi vii, cu polei de nisip,
Tristă vrabie, nobil avânt,
Zbucium greu, la un pas de pământ.

Păsărică de sobru cătun,
Nu ești fulger, ca șoimul, când zbori
N-ai nici frac grațios, de lăstun,
Nici halat înflorit, de păun,
Nu cânți triluri de priveghitori,
Nu ești vultur, ce spintecă nori!

Rândunică, cu zbor elegant,
Îți coboară mâhnire-n priviri.
Cocostârcul cu pas arogant,
Și sticletele demn și distant,
Îți sfidează, cu mute-umiliri,
Un destin sur și fără sclipiri...

Satelit și iobag de ogor,
N-ai primit, prin natură în dar
Majestăți și mări de cocor,
Străluciri și culori de covor;
Nu strunești melodii de canar,
Ai doar dragostea ta de hotar!

Plod hoinar, de jirezi și de lut,
Vânător cenușiu de furnici,
Piciu de puf, rujunit și umplut,
Ciuf stropit, zgribulit, cârn și slut,
Cu seine beteli de arnici,
Porți pe sus nostalgii de bunici...

Vrăbiuță smerită de stol,
Mucenic anonim, nepontat,
Lupți și mori, în același ocol,
Fără zarvă, podoabe și rol,
Steguleț brav și dârz de soldat,
Pildă vie de serv devotat.

Fie timpul nefast ori prosper,
Umbre, ploi, crivât, nea sau răcori,
Printre bufnițe, trudă și ger,
Ești fidelă aceluiași cer;
Fie soare, lumini, sărbători,
Stai la noi și în spini și în flori!

Cuibul tău e bordei necăjit,
Ponoraș de modest zburător,
Dar, loial, îl păzești îndârjit;
De belșug nu te lași amăgit,
Și, - spre țari din povești, dezertor,
Nu întinzi drum pribeag, călător...!

Ești, ca noi, oropsit și sărman;
Răpitoare dorinți, te pândesc,
Mișelești năvăliri de dușman,
Îți zburlesc fumuriul suman;
Nesfârșite urgii, te levoesc,
Pe același pământ strămoșesc!

Iarna cerne nămeți, frig și sloi;
Trepăduș, cu durerea pe chip,
Biată vrabie, frântă-n nevoi,
Paj, ce suferi, alături cu noi,
Suspinând, lângă claia de jip;
Cip-cirip, cip-cirip, cip-cirip...

Adăugat de: nelubaros

vezi mai multe poezii de: Corneliu Coposu