Lumea moartă - Constantin Mille

Oh! naivi în gândul vostru,
V´a trecut idee oare,
Că sătui de gândul nostru
Şi orbiţi de-a lui splendoare
Noi c´un vis ne-am mulţămi!
Credeţi voi că dac-am şti
Că durerea-i soarta noastră
Şi plăcerea soarta voastră
Cât pământul va trăi,
Am ţinea noi lumea ´n spate
Ca giganticul Atlas
Nesvârlind-o mâni departe
Ca pe hârbul unui vas?
Căci dece am trăi oare
Pe-acest glob mic de pământ,
Când durere şi plânsoare,
Nedreptatea sdrobitoare
E din leagăn la mormânt!

Pentru voi e numai lumea:
V´am lăsat-o şi din ea
Ne-am tot duce trecând culmea
Astei vieţi – atât de grea,
Sau cuprinşi de indignare
Am mina-o şi râzând
Am trimite-o la plimbare
Ca o crudă blăstămare
Cătră cerul vostru blând...

Cu făptura lui stupidă
A lui faţă am lovi
Şi prin calea lumii vidă
Ca o bombă am porni...
Ne-am tot duce-duce-duce
Printre sistemi şi planeţi
Cum să duce-un cântec dulce
Spus de harfe de poeţi!...
Am scăpa de nedreptate,
Voi de noi şi noi de voi,
Şi´ntr´a morţii largă parte
Toţi vom fi, frate cu frate,
Morţi pe câmpul de război...
Şi´n a haosului pace,
Pe-a veşniciei poartă
Se va scrie: „Aici zace
Lumea moartă!...”


vezi mai multe poezii de: Constantin Mille



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Te trezesti deodat' in lume,
Catand pacea, s-o arati,
Ca o stanca stransa-n spume,
Lang'-un far, ca-n alte alte dati,
Cand lumina si-o perinda
Peste-al murmurarii val,
Parca-parca, sa cuprinda,
Visul lumii, infernal!
Si cand colo, la restriste,
Chipuri se arunca-n umbre,
Peste-a iadului miriste,
Cand dantau, ca niste cobre;
Of, sarmane cruci, cum plangeti,
Far' de lumanari, pe-altara,
Doar pre lume, s-o deplangeti,
Pacea lor - care-o catara
Doar in pantece, s-o stranga,
Ori bisarici ce-si 'naltara
Peste lumea cari s-o franga
- Si-acum, moartea, pe ici-colo,
Legea-si face, prin hotara,
De ii lasa tot acolo,
Sclavi mereu, fara de tara!..

Th3Mirr0r
th3mirr0r
sâmbătă, 09 mai 2015