Dimineață de vară - Charles Simic

Dimineață de vară
de Charles Simic

Îmi place să stau în pat
toată dimineața
cu lenjeriile într-o parte, dezbrăcat,
și cu ochii închiși, ascultând.

Afară deschid
manualele lor
în mica școală
din lanul de porumb.

Este un miros de fân umed,
de cai, de languros,
cer de vară și viață eternă.

Cunosc toate locurile întunecate
în care soarele nu a pătruns deocamdată
cele în care ultimul greier
tocmai a terminat de cântat;
furnicare
ce se aud ca și cum ar ploua;
păianjeni adormiți țesând haine pentru iubită.

Trec pe la ferme
în care gurile mici se deschid pentru a suge,
stâni unde un om, dezbrăcat până la brâu,
își spală fața și umerii cu un furtun,
în timp ce farfuriile încep să se audă în bucătărie.

Arborele cel bun cu vocea sa
de pârâu de munte
cunoaște pașii mei.
El tace de asemenea.

Mă opresc și ascult :
într-un oarecare loc pe aproape
o piatră rupe încheietura unui deget,
alta se întoarce pe cealaltă parte pentru a dormi.

Aud cum se întoarce un fluture
înăuntrul unei omizi,
aud vorbind praful
furtunii din ultima noapte.

Mai în față, cineva
încă și mai silențios
trece peste iarbă
fără a o îndoi.

Și deodată!
în mijlocul acestei liniști,
pare posibil
sa trăiești pur și simplu pe acest pământ.

Traducerea
GeorgeP

Adăugat de: GeorgeP

vezi mai multe poezii de: Charles Simic