sicriul creației - Charles Bukowski

sicriul creației



abilitatea de a răbda și de a suferi,
asta-i adevărata noblețe, prietene.
abilitatea de a răbda și de a suferi
pentru o idee, un sentiment, o cale,
asta-i arta, prietene.
abilitatea de a răbda și de a suferi
atunci când iubirea eșuează,
ăsta-i iadul, bătrâne prieten.
noblețea, arta și iadul...
hai să vorbim puțin despre artă.

soarta e fiica mea schiloadă.
iată, e greu,
eu împreună cu ei
împotriva lor.
Kafka, deschide-mi ușa!
Hemingway, fii pe fază!
Hegel, ești de-a dreptul amuzant!
Cervantes, ai tupeul să pretinzi c-ai scris
romanul ăla la vârsta de
80 de ani?

marii scriitori sunt oameni lipsiți de decență,
își trăiesc viața fără o brumă de onestitate
cheltuind-o pentru a înșira cuvinte pe niște foi de hârtie.

oamenii cu adevărat buni salvează lumea
pentru ca nenorociți ca mine să poată crea artă,
să devină nemuritori.
dacă după moartea mea veți citi aceste rânduri
înseamnă c-am reușit.

acum, scriitori ai acestei lumi,
a venit rândul vostru
să vă abuzați soțiile,
copiii,
să vă iubiți pe voi înșivă,
să trăiți pe banii altora,
să disprețuiți arta creată de alții
înainte sau în timpul vieții voastre –
și să disprețuiți sau chiar să urâți umanitatea,
singuri sau în haită.

și, nemernicilor, chiar dacă citiți textul ăsta,
după ce eu voi fi demult mort,
dați-mă uitării. eu
probabil n-am fost îndeajuns de
bun.



Trad. Petru Dimofte

Adăugat de: Mierla

vezi mai multe poezii de: Charles Bukowski



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.