Străinul - Charles Baudelaire

- Pe cine iubești cel mai mult, om enigmatic, spune? Pe tatăl tău, pe mama ta, pe sora sau pe fratele tău?
- Nu am nici tată, nici mamă, nici soră, ori frate.
- Pe prietenii tăi?
- Folosești un cuvânt al cărui sens mi-a rămas necunoscut până azi.
- Poate, țara ta?
- Nu știu nici măcar la ce latitudine se află.
- Poate, frumusețea?
- Mi-ar plăcea, de bunăseamă, o zeiță nemuritoare.
- Aurul?
- Îl urăsc așa cum tu îl urăști pe Dumnezeu.
- Eh, deci ce îți place, străinule incredibil?
- Îmi plac norii... norii care trec... acolo jos, și acolo jos... minunații nori!

traducere Adina Velcea
(preluarea traducerii este permisă numai cu menționarea traducătorului)

L’étranger

– Qui aimes-tu le mieux, homme énigmatique, dis ? ton père, ta mère, ta sœur ou ton frère ?
– Je n'ai ni père, ni mère, ni sœur, ni frère.
– Tes amis ?
– Vous vous servez là d'une parole dont le sens m'est resté jusqu'à ce jour inconnu.
– Ta patrie ?
– J'ignore sous quelle latitude elle est située.
– La beauté ?
– Je l'aimerais volontiers, déesse et immortelle.
– L'or ?
– Je le hais comme vous haïssez Dieu.
– Eh! qu'aimes-tu donc, extraordinaire étranger?
– J'aime les nuages.. les nuages qui passent... là-bas... là-bas... les merveilleux nuages !

Charles Baudelaire

vezi mai multe texte de: Charles Baudelaire