Când ne pleacă părinții într-o lume de vise
Și în urma lor lasă toate ușile "nchise,
Tu, copile ce plângi, ia aminte ce spun:
Nu lăsa munca lor să devină un scrum.
*
De se așterne rugina peste drugul din poartă
Sau porumbul din câmp nu miroase a sapă,
Chiar de treci pe acasă doar odata în an
Nu lăsa munca lor să se ducă în van.
*
Dacă în pomul din curte pârguit crește o poamă
Să nu uiți că acel pom a fost pus de-a ta mamă
Și în timpul ce-l ai de-ai să-i uzi rădăcina
I-ai aprinde mămicii peste moarte lumina.
*
La fântâna din curte de se sparge găleata
Pune alta mai nouă să-l cinstească pe tata
Că o cană de apă de o bei când e boare
Amintirea taicutei niciodată nu moare.
*
De acolo din cer ei privesc spre pământ
Și îl roagă pe Domnul ca feciorul lor scump
Să nu vândă căsuța chiar de lumea o cere
Ca acolo au strâns bruma lor de avere.
vezi mai multe poezii de: Claudiu Vduva
Detalii poezie:
Distribuie pe: